De vreo cîteva cîteva zile încoace, un nene îmi tot şopteşte în urechi (nu-s schizofrenic, da’ am în căşti aproape 8 ore pe zi Rock FM – singurul post de radio pe care-l ascult – da’ mă gîndesc că nu-i singurul post pe care „emite” nenea ăla), de cîte ori are ocazia, să mă duc la chestia asta.

Că, cică vine nişte unii care-s puşi pe înţepat şi colorat fix la mine în urbe. La Casa Armatei, cum se numea pe vremuri Clubul Militar (ori cercul, nu ştiu exact… să mă cac în ea denumire), locul potrivit, în opinia unora (cre’că Ceauşescu şi ai lui militari s-ar răsuci prin morminte dac-ar auzi) pentru aşa manifestaţii. Că vin maeştrii înţepători unici, coloratori, ori numa’ de ţepe, inele şi de alte căcaturi băgători, prin diverse locuri ale anatomiei umane. Dă reclamagiul ăla şi program, şi preţuri la bilete şi abonamente, doar-doar mi-o veni ideea să-mi scriu pe frunte, ori prin alte locuri,  SHOGUNU’, în grafie hiragana, katakana sau roma-ji. Singura reacţie pe care mi-o provocat-o, o fost aducearea aminte a cestui banc. Deci, în versiunea unui potenţial client, în sensul că pe mine să nu conteze, iaca bancu’:

Wesley, neavînd ce face, auzind o reclamă la radio, se duse la un salon de tatuaje să-şi înscrie pentru vecie numele pe puţă. Da’ nu oricum. Să se vadă numele „decît” în stare de erecţie. În rest să se vadă doar WY. La un timp după „înscripţionare”, Wesley mere la o bere cu pretenii. Normal că la un moment dat l-or tăiat pişările. Mere ăsta la budă şi dă de un negru cît tăte zîlele care se pişa lîngă el. Avea aceleaşi litere ale alfabetului latin înscrise fix tot acolo.  – „tot Wesley te cheamă?”  Negrul lămurit de privirea fixă a „întrebătorului” aţinită spre propria-i mătărîngă, îi raspunde: -” nu bre! Io fac reclamă brandului turistic al ţării mele. Io am scris WELCOME IN JAMAICA  AND HAVE A NICE HOLIDAY”

Banzai!