Azi e ziua regelui Mihai. La mulţi ani cu sănătate, Majestate.
Regele se va adresa naţiei de la tribuna parlamentului (par-tra-la-la-lament, în opinia mea), fapt care-l face să spumege pe actualul „şef al statului” şi pe toţi pupincuriştii care-l înconjoară. Da’ nu despre asta voiam io să zic.
Am găsit la Tribuna, editorialul ăsta (de acolo am preluat titlul postării). Nu-i prima dată cînd îl „citez” pe Dragoş Bako. Scrie echidistant şi cu mult bun simţ. Sper că-mi veţi da dreptate.
Din nou în avans, profitînd de momente (dulci) de acalmie.
Cînd am ascultat prima dată o melodie a ăstei trupe am crezut că-i vorba de o gaşcă de gagici. Poate că şi numele trupei mi-a indus impresia asta. Supertramp. Mi-am dat seama că nu-i musai ca prima impresie să fie şi cea valabilă, după muuultă vreme. La ora cînd ascultam pentru prima dată piesa de mai la vale eram un „răguşit”, căruia-i dădeau primele tuleie deasupra buzei de sus. După muuulţi ani i-am descoperit savoarea. Judecaţi şi voi. Iaca:
Cînd îs „rupt”, ori de oboseală (cazul actual), ori din alte motive (cînd un om „citav” la cap nu se mai suie la volan – respectiv „alcoale”) îs nişte chestii care-mi fac bine. Chitara lui Steve Vai, ori muzica gen Supertramp de „paregzamplu”. Mai luaţi încă o „monstră” :
Un baschetbalist american a fost omorît în bătaie într-un bar din Giurgiu, la un chef, după un meci cîştigat. Io-s MARE FAN de bachet! Întrebare: Ce căuta un sportiv de performanţă într-un bar la 4 dimineaţa? A fost bătut şi băgat în comă. Întrebare: De ce doctorii din Giurgiu nu şi-au făcut datoria? Comă alcoolică??? Chiar de-ar fi fost aşa, nu laşi omu’ neajutorat atîtea ore. Autorităţile au încercat să muşamalizeze cazul. Întrebare: De ce? Interlopi, butoane… Altă întrebare: De ce e nevoie de agenţi FBI pentru elucidarea cazului? O întrebare mult mai gravă: unde erau agenţii FBI în cazul uciderii lui TEO PETER ??? Americanii cer dreptate în cazul uciderii sportivului lor. Io-s alături de ei în demersul ăsta!!! Da’-s „roacher” român şi am „liceit şi studenţit” cu muzica „Compacţilor”. Mie cine-mi răspunde la întrebarea: ” de ucigaşul lui Teo Peter” ce se mai aude???
Alt bai mare: Serban Huidu a omorît doi oameni şi a băgat în spital alţi vreo cîţiva, printre care pe nevastă-sa şi pe amîndoi copiii. Întrebări: Cine pula mea l-o lăsat pe nebun să se urce la volan, după cruntul accident pe care l-o suferit LA CAP!!!, acu’ 10 luni? Cum pizda pizdei mamii ei, capra de nevastă-sa, l-o lăsat să conducă??? Ce pula mea de şanse or avut ăia din Logan, cînd s-or trezit spulberaţi de un „merţalău” de cel puţin două tone? Deja la TV se vorbeşte de posibilii ani de pedeapsă pentru Huidu şi de chestia de suspendare pe motiv de „boală”. Mă lăsaţi…?!?!?! Cum dracu’ să te urci la voland cînd ai mari probleme în a vorbi (am mai zis că ascult „decît” rock-fm, post patronat tot de Huidu) şi l-am auzit. „Uitătorii” la „cronică” pot confirma problemele lui… Despre inconştienţa soţiei lui nu mai am ce zic… O fi fost pe ideea că „io-s în merţan, mie n-are ce să mi se întîmple…” Iaca s-o întîmplat! Nu-s agent FBI, da’ în cazul ăsta VREAU CONDAMNĂRI! GRELE!!!
Mai aveam un subiect la care aveam de pus întrebări. Acuma fac spume, şi-mi scapă (înseamnă că nu-i foarte important). Revin cu un PS de-mi aduc aminte.
Azi Green Day. „Decît” două melodii de pe Dookie. „Basket Case” şi „When I Come Around”. Io n-am văst baterist mai iute decît Frank Edwin Wright al III-lea, alde Tré Cool, la „Basket Case”. Ia-le-ai pe amîndouă, în ordinea mai sus menţionată.
Ce pot face ăştia „decît” trei „ficiori” ( Billie Joe Armstrong, Mike Dirnt şi Tré Cool)… Cînd am pus mîna, în ’96 ori ’97 pe Doockie, am zis că „nu-s întregi” la glanda capului. Stilul lor e deja copiat de mulţi alţii. Mi place despre ei!!!
Banzai!
Ca supliment asta:
Pe scenă, la Woodstock (dacă nu mă înşel io), nu varianta aia cu chitara seacă.
Iar am primit un mail haios de la prietenul Figo (nu pot da link, că n-are blog 🙂 ). Îi cu perle scoase pe orificiul pe unde beau apă oamenii din fotbal. Ca de obicei, „decît” l-am cosmetizat o ţîră, să dea bine în pagină, în rest e neatins. Iote-l:
Dorinel Munteanu: „La pomul lăudat nici mere nu face” Cristi Chivu: „Echipa naţională are nevoie de suportul suporterilor echipei naţionale” Claudiu Răducanu: „La bulanu’ meu o să dau şi gol dacă o să mă convoacă” Gabi Boştină: „Nu ştiu câte goluri ar trebui să marcăm ca s-o eliminăm pe Betis. Cât mai multe ar fi suficiente” Adi Ilie: „Dacă ar fi să scoatem primele 30 de minute, cred că am fi putut fi câştigători” Gheorghe Hagi: „Omul este o persoană umană” „Copii, mergeţi la şcoală, că şi şcoala e bună la ceva!” (în vizită la o şcoală generală) Măldărăşanu: „Este un meci de care pe care, dar nu este decisiv” Marian Iancu „Ionel Ganea, ca om, e capabil sa infecteze până şi penicilina!” Cornel Dinu : „Doar prin hazardul inconştient social nu se putea ajunge în sfere atât de aureolate şi în plan financiar” „Gestul domnului Mihai Stoica a fost unul de premeditare intempestivă” „Muncitor Nicoliţă, foarte muncitor, dar terenul de fotbal nu e şantier” „Filosofia este o transcedentală propedeutică pentru sufletul bântuit de moarte al românului.” Dumitru Dragomir: „Dom’le, eu muncesc 24 de ore pe zi, iar uneori chiar şi noaptea” „Am ajuns la o vârsta la care mi-am dat seama că trebuie să fiu cinstit” „Familia e sfântă, pe când patria…. cum să vă spun, patria e sacră” Gheorghe Ştefan: „Am puterea să recunosc că nu sunt vinovat” „Eu prin presupuneri deduc” Rică Răducanu: „La examen mi-a căzut Comuna din Paris , dar le-am spus să-mi schimbe subiectul, că nu prea le am cu geografia” Marin Condescu: „Cu privire la reapariţia blaturilor în campionatul nostru, nu mi-e frică, dar mă tem” Gabi Stan: „Pase scurte şi pe sus, ai n-ai mingea, tragi la poartă” Gigi Neţoiu: „Puteau să câştige ambele echipe, dar important este că noi am luat 6 puncte” Ionuţ Popa: „Sincer, mie nu-mi place să mă duc la Vaslui! Păi, la ultimul meci au venit cu un tablou de-al meu şi scria „Popa prostu” Şi… Gigi Becali: „M-am certat şi cu Mitică Dragomir, dar fără jigniri. El m-a făcut oligofren, eu l-am făcut zdreanţa, dar nu ne-am insultat.” „Meritul pentru titlul câştigat de Steaua e 50% al lui Olăroiu şi 50% al lui Protasov, dar cel mai mare merit e al meu.” „Da’ cine e dom’ne Nichita Stănescu ăsta? A adus mai mulţi bani decât mine în România?” „Dumnezeu e cel mai tare serviciu de informaţii din lume – ştie tot, chiar şi-un fir de păr” „Becali e un brand. Eu la Avicola Iaşi pot să fac pui Gigi Becali, dacă vreau” „Becalizarea României înseamnă că România este într-un cancer moral şi spiritual din care se va salva prin becalizare” „Eu în tinereţe eram amfitrion pe oriunde mă duceam” „Sunt în silenzio stampa. Dar doar pentru ziarişti. Vorbesc numai cu televiziunile” „Dacă marcăm un gol la început, pe urmă putem să jucăm şi la 0-0” „Am vorbit chiar zilele trecute cu mai mulţi parteneri de afaceri. Oameni serioşi, din lumea interlopă.” „Eu am înţeles că vorbim despre afaceriştii adevăraţi. Acest Cocoş este un papagal”.
Azi G’N’R ! Nu avui vreme să-i „cercetez” în amănunt pe fluturii de fier ai prietenului Vlad, fiind prea „acupat” (vorba unei verişoare) cu zugrăveli, tras curent… , căcaturi pe care le faci cînd te muţi. N-am fost mai întîi pe la „marmacie”, aşa că nu mă bănuiţi de obscenităţi. Io chiar mă MUT! După aia… urmează şi mersul pe la „marmacie” 😛
Deci, ăăă…, G’N’R. Am aproape toată discografia lor pe casete. Zic aproape, pentru că „The Spaghetti Incident?” m-a dezamăgit crunt, drept pentru care pe „Chinese Democracy” nu l-am mai achiziţionat, ba, mai mult, n-am ascultat nici măcar o melodie de pe el.
Incep dedicaţia(ile) de azi cu piesa care m-a convins să devin „roacher turbat”. Nu vorbesc de Beatleşi, Stonşi, Bigiji, Who-ji, „Afumaţi” şi Pusicaţe… că ăia-s de pe vremea lu’ tata. Io zic de ăştia mai de vîrsta mea. Revin. „Ciocănind la poarta raiului”, respectiv „prestaţia” lui Slash m-or convins. Iaca!
Şi amu’ s-o iau în ordine cronologică. Cîte una de pe fiecare album.
De pe Appetite for Destruction, asta:
De pe G N’ R Lies, asta (chit că-i compusă de Steven Tyler de la Aerosmith – vor urma şi ei!!!):
De pe Use Your Illusion I , asta (alte două solo-uri de chitară care te fac praf) :
De pe Use Your Illusion II, pe lîngă „ciocăneală, asta:
În fine, de pe The Spaghetti Incident? , singura melodie care „mi-o mai dat fiori”, asta:
De pe „democraţia chinetească”, nada, niente, rien, canci, fix din motivul pe care-l invocai la început.
Puteţi completa cu ce vreţi voi, dat fiind faptul că-s un „Guns ‘n’ fuckin’ Roses fan”, că nu mă supăr. Ba chiar îmi va face plăcere!
…cu o zi în avans, că mîine nu ştiu de-oi avea vreme.
După cum am promis … Queensryche.
V-aş dedica tot albumul care „mi-o rupt gura” mie, adică Operation:Mindcrime. E „pentru sufletul meu”, da’ nu-l pot pune aci pe tot. Se găseşte pe net. Io-l am pe casete, CD-urile, la ora aia fiind cam rare.
Totuşi, I remember now, n-am cum s-o „salt”. Iote-o:
Nu mă pot abţine să nu vă mai dedic una. Asta:
Din cîte am „bălegat” io de samă, toate „live-urile” lor sună fix, da fix!!!, ca pe album.
Nu-i musai ca Manfred Mann şi Queenryche să fie primii în preferinţele mele, da’ îs cele mai „neortodoxe” formaţii de rock pe care le-am ascultat io. Pe Iron Butterfly, ai prietenului Vlad, n-am apucat încă să-i „ginesc”, din lipsă de timp 😦 , da’ n-o intrat zilele-n sac. Poate le-o veni rîndul săptămîna viitoare.
Sper să vă placă dedicaţia de duminica asta, chit că vine în avans.
shogunu' 