Good to be back

Am hibernat o vreme. M-o scos din amorţeala melodia asta:

Mie mi-o fost ascultată ruga. Înca merge şi nu văd de ce n-ar merge şi mai departe, chit că io-s o ţîră (cam bine)

 

Banzai!

PS. Nu ştiu cu ce frecvenţă oi posta, da’ de revenit am revenit!

 

 

N-am mai postat…

… de multa vreme. Asta nu înseamna ca nu v-am citit.

Întîmnplarea de azi mă face sa postez din nou.

Mă sună mama: – „Ce faci?”  – „Pe acasă”. – „Am auzit că ai lovit doi copii pe trecerea de pietoni şi că eşti în spital cu maxilarul rupt” – ” Io ???? Da’ cine te-o sunat” -” Unu’ … şi că ţi-ai facut praf maşina…” Telefon anonim…

Io, tot să mor!!! Maşina mea îi  în faţa blocului neatinsă, io n-am ieşit din casă, de unde PLM să fi făcut io accident pe trecere de pietoni?

Mama înca tremura cînd m-a sunat. Dacă ar fi raspuns tata la telefonul ăla (feri Doamne) facea infarct, că „le are”  cu inima.

Vorba arbeleanului: ” Ş-apăi să nu-i bagi in pizda mă-sii ?!?!?!”

Banzai!

Sorcovă

Postul ăsta pleacă o ţîră cam tîrziu pentru urări de „dixtracţii” aşa că io vă sorcovesc direct. Am ales una clasică. Iaca:

http://www.peteava.ro/id-85451-toma-caragiu-omul-cu-soparla

Nu poci a pune clipu’, da’ sper să daţi de sorcovă după link.

LA MULŢI ANI TUTUROR!

Melanie îmi zice că aşa sună în japoneză (şi io o cred 🙂 ):

あけまして　おめでとう　ございます = akemashite omedetô gozaimasu!

Banzai!

Dedicaţia de duminica asta

Am pierdut şirul…

N-am fost niciodată un fan „mort” după Deep Purple, da’ muzica lor n-are cum să te lase rece. „Rece” îi acuma Jon Lord… RIP! Alt „roacker” care o zis „PA” lumii ăsteia. S-o stins cam aşa:

Ca fumul pe apă…

Noi „roackerii” n-avem cum să trecem peste capodopere ca următoarea, chiar dacă nu sîntem neapărat fani „duşi cu pluta”:

Sau peste asta:

Ultima-i preferata mea…

Banzai!

 

Număru’ 19 din rockotecă

Doctoru’ „te simţi bine” ?!?!?!?

„Lapte şi alcool” îi prima.

Apres… on verra!

Merge şi Roxete (nu belgienii ăia…), sau asta

Banzai!

Şi ca să ştim o trabă, ui aici…

PS. Dare-ar dracii, da’ rocku-i fain!!

Am zis!!!!

DA! M-am înşelat!!!

Am făcut o gafă MAAARE! Din neatenţie. Iar m-o luat valul…

Am primit mesajul ăsta, de la adevăratul Marcus, pe care-l blamam ieri aici, total pe nedrept! Mesajul integral mai jos:

marcus
Feb 27, 2012 @ 09:57:05 [Edit]

@Shogunu: Esti intr-o eroare totala. Daca te-ai fi uitat cu putin mai multa atentie la text ti-ai fi dat seama ca eu nu fac geseli gramaticale sau de necunoastere a limbii romane (“ceilanti comentatori cares la fel ca tine”) ca cele din textul respectiv, in general imi place sa cred ca folosesc destul de corect limba romana. In al doilea rand, eu am avut multe dispute cu Roana, insa in limitele bunului simt (poti s-o intrebi chiar pe ‘mneaei). 3. Decizia de a-mi spune Sayonara sau Adio (tot asa se spune si in japoneza-daca este folosit-), fiind un neologism, iti apartine insa, sincer sa fiu, m-ar intrista sa stiu ca am pierdut un amic virtual doar pentru ca cineva m-a clonat.
sa fii iubit
marcus
PS Roxana stie ca nu-i IP-ul meu.

N-am verificat IP-ul, fiind prea luat de val. Pentru asta ÎMI CER IERTARE! Aşa-i corect, pentru că-s un „porc abject”.

Ar fi trebuit să fac diferenţa între mesaju de mai sus şi următorul:

Marcus
Feb 27, 2012 @ 00:40:57 [Edit]

sami sugi pula!

RĂSPUNDE

N-am făcut-o… Pentru asta-mi cer mii de scuze! Îmi cer scuze faţă de Cârco-san, faţă de Roxana (pentru ea am sărit „ca ars” ), faţă de nenea Mircea… Faţă de toată lumea!

Pe nenea Comandantu’ o să-l contactez direct pe mail, să-mi cer scuzele care se IMPUN!

Acuma mă duc să mă îmbăt!

Banzai! Sau Kampai?!?!?

PS: Cînd v-a dispărea clona, normal că Marcus va reveni la loc de cinste.

Pentru că sînt un „porc abject”…

… am fost obligat să scot „de la inima mea” (adică din blog-roll) o persoană pentru care am avut mare respect. Şi-mi pare rău! Da’ tocmai din cauza unui atac de genul ăsta, poate nu la fel de dur, la adresa unui „confrate”, am decis să intru în grupul ăsta.

Iaca faptele : Roxana Iordache e o persoană pe care o citesc. Unele postări îmi plac şi, cîteodată, comentez, altele nu-mi plac. În cazul ăsta, ori încerc să o combat (politicos), ori tac dracu’ din gură şi mă fac că n-am văzut. Asta nu s-a întîmplat în cazul persoanei de care vă vorbesc. Iaca două comentarii la postarea asta: (am folosit o captură de ecran).

I-am răspuns omului, dar pentru că Roxana nu ş-ia activat obţiunea de a da liber la comentarii direct, am mai făcut o captură de ecran:

Ca să nu zică că-s mîrlan, i-am făcut o ultimă vizită omului, ca să-mi iau „la revedere”.

Asta e…  Sayonara, nene Marcus!

Banzai!

Ziua portocalie

Am preluat titlul ăsta de la Rabbi Mordechai. Am promis că „mă bag” şi io. El s-o ţinut de cuvînt. Aşa o să fac şi io.

Numa’ că io-s într-o stare de tot căcatu’ (38 cu 7 şi viu de la doctor…), aşa că n-am chef de „lins cururi” prezidemenţiale, nici măcar la figurat.  Că asta era ideea….  Trebe să mă abţin şi de la înjurat, aşa că zic „decît” atîta:

Tovarăşe preşedinte, io, umilul dumneavoastră compatriot „shogunu'”, vă recomand să uzaţi de adînca dumneavoastră înţelepciune, de care aţi dat dovadă în exagerat de multe ocazii, şi să ascultaţi vocea zecilor de mii de oameni din pieţele din toată ţara: DEMISIA!!!. Vă rog respectuos să nu mă dezamăgiţi!

Banzai!

Revista presei… de Crăciun.

Cam „obosit” după colinde, azi dimineaţă, cînd s-o crăcănat de ziuă, aşa pe la 9 (cre’că), dau drumu la televizor şi văd asta ( se pare că şi la case mai mari neştiinţa-i în formă maximă). M-am greţălit, am oprit hîrbu’, mi-am pus discul cu Cargo şi Hara, pe care l-am „ars” ieri, la „îndemnul” prietenului Călin şi m-am pus pe citit presa on-line.

Vă supun atenţiei, de n-oi fi prea obositor, nişte „cestii” bine scrie (în umila mea opinie). Primul, despre un subiect care pe mine m-o făcut să borăsc, ar fi ăsta. Al doilea ar fi editorialul lui Dragoş Bako din zeintungu’ local.

Cam atîta, că-i zi de sărbătoare. Şi mîine la fel, chit că io mă duc la lucru. „Dupe aia” oi continua şi io chefu’, că-s invitat la vecinu’ de sub mine, „Pişta” , că-i ziua lui de nume. Mă aştept ca poimîine să fie încă o zi grea…

Banzai!

Şi dacă tot…

… mi-o luat-o înainte „naşu Teacă” cu postul lui de ieri [fix aia mi-o sărit şi mie în ochi cînd am auzit ştirea 😉 (ca să-l parafrazez pe Răzvan Dumitrescu)] şi mi-o „futulit” intenţia mea de postare, cu întîrziere, vă transmit un banc ce mi l-o trimis prietenul Figo (Dani Bonta), un nesecat (pre)puţ de bancuri şi alte celea. Iaca („decît” înclinat, în rest fără intervenţii):

Intr-una din zilele insorite ale lui Ianuarie 2015 un batran se apropie de intrarea in Palatul Cotroceni. Se apropie de ofiterul de garda si ii spune:
– As vrea sa intru sa vorbesc cu presedintele Basescu.
Ofiterul il priveste bland pe batran si ii spune:
– Domnule, Basescu nu mai este presedinte si deci nu mai are resedinta aici.
Batranul ii spune ca e in regula si se indeparteaza incet de intrarea in Palat. A doua zi acelasi batran se indreapta catre intrarea in Palatul cotroceni si se adreseaza ofiterului de garda (acelasi din ziua precedenta):
– As vrea sa intru sa vorbesc cu presedintele Basescu.
– Domnule, asa cum v-am spus si ieri, Basescu nu mai este presedinte si deci nu mai are resedinta aici.
Batranul ii multumeste si pleaca incet spre locuinta sa. A treia zi batranul se duce din nou la intrarea in palatul Cotroceni si se adreseaza aceluiasi ofiter:
– As vrea sa intru sa vorbesc cu presedintele Basescu.
Iritat, ofiterul se incrunta usor la batran si ii spune:
– Domnule este a treia zi consecutiva cand veniti aici si cereti sa vorbiti cu Basescu. V-am spus deja ca Basescu nu mai este presedinte si deci nu mai are resedinta aici. Nu intelegeti?
– Ba inteleg foarte bine, insa nu ma mai satur sa aud asta.
Ofiterul ia pozitia de drepti, il saluta respectuos (ca pe un superior) si ii spune batranului:
– Atunci ne vedem maine, domnule!

 

Banzai!