Dedicaţia de duminica asta

Am pierdut şirul…

N-am fost niciodată un fan „mort” după Deep Purple, da’ muzica lor n-are cum să te lase rece. „Rece” îi acuma Jon Lord… RIP! Alt „roacker” care o zis „PA” lumii ăsteia. S-o stins cam aşa:

Ca fumul pe apă…

Noi „roackerii” n-avem cum să trecem peste capodopere ca următoarea, chiar dacă nu sîntem neapărat fani „duşi cu pluta”:

Sau peste asta:

Ultima-i preferata mea…

Banzai!

 

Alb

N-am vrut să „zic” nimica despre pulitică pînă în ziua (30 luna asta) cînd o să scot „deştiu” de pe blog, adică ziua în care băsea va dispărea de pe scenă, precum măgaru-n ceaţă. Toată ţîgănia asta îmi face greaţă.

Pedeleprele şi-au ales culoarea albă pentru campanie că, maram, e simbolul purităţii.

Io nu uit că pentru japonezi, indiferent că-s budhişti, shintoişti, ori creştini, albul simbolizează doliul.

Aşa să le ajute Budha, Amaterasu şi Dumnezeu! Amin!

O să fac rost de bani de flori, pedeleprele dracului, să vin la mormîntul vostru. Şi o să-mi rup şi de la gură pentru nişte chiftele, să le trimit printre gratii (fără franzelă) ălora de scapă. Praştie am.

Banzai!

PS. Pe tema asta ne „reauzim” pe 30.