…o melodie dragă sufletului meu, de pe vremea în care, încă, îmi băgam nisip în puţă.
Mă uitam la un serial poliţist, iar la final am auzit ceva uitat de multă vreme. Am recunoscut melodia imediat, da’ nu ştiam a cui îi şi nici cum îi zice. Azi am pîndit reluarea episodului, numa’ ca să reascult melodia. Am reţinut versurile din refren şi am început s-o caut. Am dat de ea. Poate io oi fi ascultat o variantă mai nouă, da’ asta-i melodia: „Sloop John B”. Înregistrată înainte să mă nasc io…
Beach Boys!!! Mai jos las nişte linkuri spre alte hituri de-ale lor, unele la fel de vechi ca „sloop…”
„Băieţii” ăştia încă mai susţin concerte :shoch: !!!
… merge tot spre Călin (şi nu numai) care, naiba ştie de unde, scoate dintr-o mie numa’ piese „de pe vremea lu’ tata”. Ştie el despre ce vorbesc 😉 . Acuma i-o-ntorc. Ia d’acilea 😀
Dr. Feelgood. Prima-i un amestec cam ciudat „lapte şi alcool”. Primul ingredient mă internează în budă, cu bilet de trimitere, între una şi trei zile.
Cu al doilea mă împac 🙂 , chit că-i cam
Da’ nu-i bai! Vorba aia: „aştept sara de sîmbăta” : D
În ultima vreme o piesă face valuri mari. Am tot auzit că un rapper corean (noaptea minţii – rapper COREAN 😯 ) cu a lui „gangnam style” rupe tot prin topurile mondiale. Pe mine, „roacker” fiind, treaba asta m-o lăsat rece. Azi iar aud la ştiri de „gangnam” şi, ca să nu mor prost, am căutat-o pe net. Iaca:
Nu sună chiar rău, chiar dacă nu pricep ni’ca din „lirics”. Numa’ că dansu’ mi-o amintit clar de ăsta:
MC îi rapper adevărat, nu beşină. Mi-o plăcut. Cre’că mai am pe undeva o casetă cu el.
Cam atît ar trebui să fie numărul la care am ajuns cu dedicaţiile. Acuma, nu cred că ar mai fi vreun bai că nu vin fix duminica…
Am dat peste ăştia aproape din întîmplare. Am tot ascultat io melodia de mai la vale pe Rock-FM, da’ am crezut că-i o trupă de „hăbăuce”. De te iei după voci…
„Cînd încolo”… Ce să vezi?!?!?! Surpriză!!! O trupă ce m-o făcut să „sap” şi ce-am găsit în groapă chiar că mi-o plăcut! Să mor io, dacă nu…
… de rupe malu’! M-am cam săturat! Io nu zic că nu-i bună ploaia, că mai udă culturile, umple barajele (spre marea fericire a celor de la hidroelectrica ,ăia care bagă purcoiu’ de bani în buzunarele „băieţilor deştepţi” ), da’ ce-i prea mult strică! Vezi nenorociţii ăia inundaţi care continuă să-şi refacă gospodăriile fix în locul de unde le-o luat ultima viitură. Da’ nu despre asta-i vorba… Io mă simt „ca porcu’ ” şi pentru asta dau vina pe ploaie. Vorba ăstora:
Nu-i rock, da-mi place! (ce-i drept, clipu’ se gată cam brusc…) Postul ăsta, oricum, îl bag la rockotecă.
Acuma trebe să mă gîndesc cu ce continui. Singurul meu neuron rămas valid tremură. După ce l-oi potoli c-o bere, oi decide. Şi am decis! Iaca:
Îi un fel de Hip-Hop-Rock! Îmi place!!! Or să vină la Bucureşti. Luaţi-vă bilete, că va merita!
Pentru noi ortodocşii şi pentru greco-catolici azi e sărbătoare mare. Sfintele Paşti. Pentru alte confesiuni a fost duminica trecută. „Salutul” din titlu e valabil pînă de Rusalii…
Noi ne-am bucurat, alături de cei dragi, de astă sfîntă sărbătoare, alţii se pregătesc de ceva mai trist 😦
De ei vorbesc, de Bee Gees.
,
Unul dintre ei se chinuie să… 🙂 vezi titlul melodiei de deasupra…
Nu-i multă vreme de cînd le-am dedicat postul ăsta. N-aveam de un’să stiu că Robin e pe ducă…
Am auzit ceva, vineri, da’ mi-am am zis că n-am auzit io bine… Ştirea asta m-o făcut să-mi chiar piş ochii…
După moartea fratelui său mai mare, Maurice, „lumea” zicea că-i gata cu Bee Gees. Melodia asta o dovedit contrariul.
Io sper să facă ceea ce cîntă şi să învingă iară! Dacă nu… Va fi doliu în lumea rock-ului 😦 Toţi ne-om duce. Numa’ că unii prea devreme 😦
Iar pentru noi, ăia de rămînem, ce-am scris în titlu!
Să ne bucurăm de sărbătoarea asta!
Şi pentru că or început să înflorească cireşii şi vişinii vă salut cu „tradiţionalul”
I-am dedicat săptămîna trecută lui Călin melodia asta:
Io o consider ca cea mai tare dedicatie de dragoste pe care am auzit-o în viaţa mea (pusă pe note, în manieră rock).Uitaţi-vă şi voi ce-or putut să facă cu melodia asta, la ei acasă, în Edinburgh!
Prima dată am auzit-o pe vreme cînd locuiam în Cluj, prin ’97 -98, promovată la greu pe CD -Radio, fix după ce s-o pronunţat divorţul meu. Io n-am făcut decît vreo 90 de mile ca să fiu lîngă „aleasa” mea. Că s-o dovedit a fi un mare fîsss, e partea a doua. Nu-mi pare rău c-am făcut milele alea. Or fost şi vremuri bune, c-am trait printre nişte oameni faini.
De atunci n-am mai auzit-o… Habar n-am de ce. Pe Hrubaru, de la rock-fm, n-am cum să îl sun, că n-am număru’…, da’ poate mă „aude” Teo Negură 😉 Staţia lui nu bate pînă la Sibiu 😦 da’ sigur bate pînă la Cugir. L-oi asculta în week-end-ul următor, c-oi fi acolo.
Mai sînt piese de-ale gemenilor Reid (Charlie şi Craig) care merită ascultate. Chit că-s cîntate în engeza scoţiană. Iaca:
Io cred că introducerea la melodia asta explică de ce gemenii cîntă în scoţiană. Din acelaşi motiv io „vorbesc ” ardeleneşte! Li s-o spus clar nu contează cu ce accent vorbesc „în timpul liber”, da’ ar cîştiga mult mai mulţi bani dacă ar cînta într-o engleză mai „civilizată”. Or zis „nu mersi” şi-aţi văzut ce-o ieşit la ei acasă… No, asta-i dovadă de „patriotism local”. Io am fost acuzat de acelaşi lucru pentru c-am „sărit de cur în sus” cînd un jurnalist cu ştaif i-o făcut rîme (n-o zis chiar aşa, da’ ăla o fost înţelesu’) pe toţi parlamentarii ardeleni, într-o emisiune la care se uită sute de mii de oameni, la o oră de maximă audienţă şi l-am băgat fix în pizda lu’ mumă-sa. Io n-am treabă (aveam cînd eram mai tînăr şi mai prostatec) cu cei din alte regiuni, da’ cînd se ia cineva de „ai mei” sar! No, gata cu asta!
Hai să mai vedem un clip.
Încă unu’ şi gata.
„Băeţii” ăştia, gemenii cu ochelarii cu rame de baga mi se par „super OK”, ca să vorbesc şi io în alt dialect 😉 . De aia încă unu si chiar gata.
Asta chiar că-i că-i patriotică (local)
Banzai!
PS. Pun dedicaţia de astăzi, că mîine-i ziua lu’ cumnata şi m-oi duce să ma îmbăt, maram…
Asta-i pentru Călin. Că l-am simţit „o ţîră” cam năcăjit…
Cînd am văst titlul ăsta am zis ” ‘opaaa, iară Pink Floyd”. Mi-am pus căştile pe urechi… cînd colo…
Măi Căline, hai să-ţi spuie shogunu’ o poveste. Reală. Mie mi s-o întîmplat!
Io-s divorţat de-o clujeancă. Fostă colegă de facultate. N-am „împreunat” în ultimul semestru. Am făcut naveta Sibiu-Cluj mai bine de 2 ani, pînă m-am transferat la Cluj şi ne-am tras hîrtii la primărie. Simţeam pentru ceva cam ca scoţienii ăştia:
S-o dovedit a fi un mare fîîîssss! Am divorţat după 7 luni. După vreo încă vreo 2 ani de „haiduceală” prin Cluj, am revenit la Sibiu, unde am mai „ars-o” vreo doi ani, pînă am cunoscut-o pe shoguna. O mers ce-o mers, da’ la un moment dat ne-am certat ca proştii! Nu ne-am vorbit aproape 3 ani. N-am regăsit, ne-am mutat împreună şi, după vreo 6 luni, ne-am căsătorit. Pe 1 iulie se fac 6 ani de cînd ne-am „tras actele”.
Aşa că nu dispera! Ce-i al nost, îi pus deoparte! Fă ce zice ăsta:
Stai pe picioarele tale şi nu da înapoi! Ascultă-ţi un pieten 😉 Şi hai odată încoace, că se deschide „Carul cu flori”, că, de nu viu io pîn’ la Cluj!
shogunu' 