De azi înainte…

… ăsta-i imnu’ oficial de pe tarlaua lu’ shogunu’!

Nu mă dau io mare pescar amator, da-mi place! Prind, nu prind, nu-i bai. O singură dată pe an de mă duc, iar nu-i bai. Îmi plătesc permisul, mai cumpăr una alta… Liniştea aia de pe baltă face toţi banii. Anu’ ăsta, cum am mai zis, am ieşit „decît” o dată şi m-am „demoralizat” din cauză de neprinderi, de m-am apucat să fac rînduială-n beri. Da’ încă nu-i tîrziu. N-or intrat zilele-n sac şi nici nu-s prinşi toţi peştii (aşa sper io) de alţi „amatori” (cacu-mă-n blidu’ lor să mă cac, de norocoşi).  Trece el valul de căldură, vine toamna şi va începe să mînce şi „peştu’ „, vorba lu’ vecina mîţă. Aşa că stai liniştit nea’ Virusache că ne vine şi nouă rîndu’ !

Musai trebe să-i zic mulţam fain cîrcotaşului, mîndru posesor de foxterier (io cîini mai „bolunzi” ca ăia nu ştiu ca să se existe 😀 ) pentru imnu’ ăsta. O să vedeţi că versurile citate de mine (nu conosc autorul 😦 ) , respectiv astea: “De dimineaţa, lîngă lac, pescarul amator/îşi bagă ‘ncet un deşti în cur şi scoate un viermişor….” merg la fix pe melodia imnului. Încă o dată, MARE MULŢAM CÂRCO, ! Aveam melodia în cap, da’ n-am avut răbdare s-o caut. Şi alt mulţam doamnei „injiner” Caremen Spiegel, care-o făcut clipu’.

Banzai!

Update: Îmi fac mea culpa şi-mi cer scuze lui Max, prietenul Cârcotaşului, căruia i-am atribuit, în mod greşit, altă rasă 😦

Pentru că…

… îs dezamăgit că n-am avut nici măcar o trăsătură, la prima mea ieşire la „peşt” de anu’ ăsta (mi-am plătit şi permisu’, mi-am schimbat şi firele pe toate mulinetele, mi-am mai luat una-alta – plute, plumbi, năditoare, nadă, momeală şi ce mai trebe – f’o două meleoane, cacu-mă-n ele), m-o bătut şi soarele în cap, c-am ajuns tîrzior pe baltă şi locurile umbroase erau ocupate, n-o mişcat nici pluta, nici bambina, am mai stricat şi benzina… Căcat! Din aceste motive mi-am luat nişte beri şi am zis că să mai pun un post p-acilişea.

Da’ nici inspiraţie nu „mai am avut”, tot din motivelelele de mai sus. Şi dacă tot am pornit hodoroaga (computeru’), am „dăşchis” presa (locală) şi am dat peste editorialul ăsta. Nea Dragoş le zice (de regulă) binişor. Îi zic pe astă cale „mulţam fain”  că „m-o scos din căcat”. Le zice, în mare, fix despre ce vroiam io să zic.

Şi Doru de la Vultureşti le zice bine, iar căţeluşa posesorului de paporniţă mi-o alinat dezamăgirea provocată de neprinderea „peştului” din baltă.

Una peste alta… „las’ că-i bine ş-aşa rău ! ” Mă duc să fac rînduială-n beri.

Banzai!

Întrebare

Întrebarea (şi a) mea este: Din ce mama dracu’ îi făcut arcul ăla???

„Trilema” mi-o pasat-o amicu’ Figo (l-am mai tot pomenit io p’acilea) pe mail, io am „coafat-o” şi am dat-o mai departe spre analiză şi dezbatere publică.

Banzai!

 

 

 

 

 

Update:  Bismark.

 

 

 

Gata!

M-am hotărît!!!

Am cetit şi io articolul ăsta, semnalizat aci de nenea Victor Ciutacu. Rabbi Mordechai voroveşte şi el, în stilul lui inconfundabil, despre acelaşi lucru. Deviaţia portocaliului spre verde. De frică să nu le mai zică lumea lăcuste portocalii, ciumă portocalie sau te miri ce tot portocaliu, ăştia au hotărît să-şi schimbe culoarea pentru următoarele alegeri. În verde (4 judeţe au migrat deja)!

Rabbi a asociat, în cazul pedeleprelor, verdele cu culoarea muştelor de căcat.

Aşa să le rămînă numele! pedelepre = muşte de căcat!  Am zis!

Banzai!

Wesley

De vreo cîteva cîteva zile încoace, un nene îmi tot şopteşte în urechi (nu-s schizofrenic, da’ am în căşti aproape 8 ore pe zi Rock FM – singurul post de radio pe care-l ascult – da’ mă gîndesc că nu-i singurul post pe care „emite” nenea ăla), de cîte ori are ocazia, să mă duc la chestia asta.

Că, cică vine nişte unii care-s puşi pe înţepat şi colorat fix la mine în urbe. La Casa Armatei, cum se numea pe vremuri Clubul Militar (ori cercul, nu ştiu exact… să mă cac în ea denumire), locul potrivit, în opinia unora (cre’că Ceauşescu şi ai lui militari s-ar răsuci prin morminte dac-ar auzi) pentru aşa manifestaţii. Că vin maeştrii înţepători unici, coloratori, ori numa’ de ţepe, inele şi de alte căcaturi băgători, prin diverse locuri ale anatomiei umane. Dă reclamagiul ăla şi program, şi preţuri la bilete şi abonamente, doar-doar mi-o veni ideea să-mi scriu pe frunte, ori prin alte locuri,  SHOGUNU’, în grafie hiragana, katakana sau roma-ji. Singura reacţie pe care mi-o provocat-o, o fost aducearea aminte a cestui banc. Deci, în versiunea unui potenţial client, în sensul că pe mine să nu conteze, iaca bancu’:

Wesley, neavînd ce face, auzind o reclamă la radio, se duse la un salon de tatuaje să-şi înscrie pentru vecie numele pe puţă. Da’ nu oricum. Să se vadă numele „decît” în stare de erecţie. În rest să se vadă doar WY. La un timp după „înscripţionare”, Wesley mere la o bere cu pretenii. Normal că la un moment dat l-or tăiat pişările. Mere ăsta la budă şi dă de un negru cît tăte zîlele care se pişa lîngă el. Avea aceleaşi litere ale alfabetului latin înscrise fix tot acolo.  – „tot Wesley te cheamă?”  Negrul lămurit de privirea fixă a „întrebătorului” aţinită spre propria-i mătărîngă, îi raspunde: -” nu bre! Io fac reclamă brandului turistic al ţării mele. Io am scris WELCOME IN JAMAICA  AND HAVE A NICE HOLIDAY”

Banzai!

Ăsta-i subiect de presă???

Din păcate, Dana Grecu, azi şi-a dat cu mucii în fasole! Şi nu numai ea.

Mare ştire mare! Un milionar (săracu’), îşi plimba nevasta pe Dunăre cu un căcat de barcă cu un motoraş de 240 de cai putere şi a avut un accident. El o murit, nevastă-sa e grav „băgată în spital” fix la Viena.

Ghinion! Oi fi mîncat şi io mezeluri Aldis. Or fi mulţi oameni afectaţi de moartea patronului. Îmi pare rău pentru ei! Condoleanţe familiei şi însănătoşire grabnică supravieţuitoarei. Sincer şi din toată inima!

Da’ ce să caute în prime-time un reportaj de la faţa locului despre cum SE VA ÎMPĂRŢI AVEREA CELUI DECEDAT??? Reporteri speciali, invitaţi în studio… Omul ăla încă nu s-o răcit bine! Azi e slujba de sărăcustă! Va fi băgat în pămînt abia poimîine! PRESA FACE SPECULAŢII DESPRE ÎMPĂRŢIREA AVERII ???!!!???

Să vă fie ruşine, CORBILOR!!!

Banzai!

Şi dacă tot…

… mi-o luat-o înainte „naşu Teacă” cu postul lui de ieri [fix aia mi-o sărit şi mie în ochi cînd am auzit ştirea 😉 (ca să-l parafrazez pe Răzvan Dumitrescu)] şi mi-o „futulit” intenţia mea de postare, cu întîrziere, vă transmit un banc ce mi l-o trimis prietenul Figo (Dani Bonta), un nesecat (pre)puţ de bancuri şi alte celea. Iaca („decît” înclinat, în rest fără intervenţii):

Intr-una din zilele insorite ale lui Ianuarie 2015 un batran se apropie de intrarea in Palatul Cotroceni. Se apropie de ofiterul de garda si ii spune:
– As vrea sa intru sa vorbesc cu presedintele Basescu.
Ofiterul il priveste bland pe batran si ii spune:
– Domnule, Basescu nu mai este presedinte si deci nu mai are resedinta aici.
Batranul ii spune ca e in regula si se indeparteaza incet de intrarea in Palat. A doua zi acelasi batran se indreapta catre intrarea in Palatul cotroceni si se adreseaza ofiterului de garda (acelasi din ziua precedenta):
– As vrea sa intru sa vorbesc cu presedintele Basescu.
– Domnule, asa cum v-am spus si ieri, Basescu nu mai este presedinte si deci nu mai are resedinta aici.
Batranul ii multumeste si pleaca incet spre locuinta sa. A treia zi batranul se duce din nou la intrarea in palatul Cotroceni si se adreseaza aceluiasi ofiter:
– As vrea sa intru sa vorbesc cu presedintele Basescu.
Iritat, ofiterul se incrunta usor la batran si ii spune:
– Domnule este a treia zi consecutiva cand veniti aici si cereti sa vorbiti cu Basescu. V-am spus deja ca Basescu nu mai este presedinte si deci nu mai are resedinta aici. Nu intelegeti?
– Ba inteleg foarte bine, insa nu ma mai satur sa aud asta.
Ofiterul ia pozitia de drepti, il saluta respectuos (ca pe un superior) si ii spune batranului:
– Atunci ne vedem maine, domnule!

 

Banzai!