Azi n-am lucrat la Bismarck. Am avut altceva „la agendă”. Deci „decît” muzică. Am stat io şi m-am gindit în capu’ meu şi m-am hotărît că ar mere nişte ” ven hailen”, cum pronunţă „preţioşii”. Aşa că Eddie Van Halen (aşa se scrie, aşa se pronunţă, că-i născut în Olanda, cplm) să fie! Împreună cu a sa trupă.
Şi începem printr-o săritură.
După aia să visăm ceva… dur…
Şi gătăm cu ceva ce ar trebui să bage la cap nevastă-mea 😛
Banzai!
PS: Săraca-i răcită, aşa că merită un supliment autohton.
Înainte de muzichie vreau să vă arăt nişte poze. Nu cu Bismarck 🙂 Ci cu galionul pe care-l face vecinu’. Vecinu’ de sub mine (apartamentul de dedesubt…) Noi sîntem doi „prostalăi” care încearcă să refacă ce-o vîndut băsea, respectiv flota. Io lucrez la flota de război, vecinu’ la cea comercială. Pun poze cu galionul că, chiar dacă am lucrat azi patru ceasuri la cuirasat şi mi-am lipit toate deştele cu care m-o dotat mama, la Bismarck nu se vede mare lucru… La a lu’ vecinu’ se vede! Iaca tribordul. Încă nu-i finalizat, da’ se pot vedea cele trei punţi.
Babordul arată aşa:
De sus se vede aşa:
Muncă de chinez bătrîn 🙂
Acuma cu muzichia. M-am gîndit la doi „gurişti”. Din „generaţii” diferite, da’ amîndoi cu nişte guri cît o juma’ de sapă 😆 Mick Jagger şi Steven Tyler. Deci… ăăă… o „zăgămîrlă” cu Rolling Stones şi Aerosmith. Voila!
I-am zis lui Călin, că mi-o picat bine „zăgămîrla” (asta-i o vorbă a unui prieten din Zalău. În opinia lui, că nu ştiu dacă există la DEX, un amestec. De murături, în speţă 😀 ). Da’ fix de asta aveam nevoie. Mulţam Căline! Acuma, dacă tot mi-o trecut greaţa (vezi postarea precedentă) trec pe IRIS! La început nu mi-or plăcut. M-am îndrăgostit de ei în ’90, la Neptun, la terasa Marea Neagră. Avea Cristi un loc strategic într-o boxă, unde-şi ţinea „fiola”, ca să nu zic că nu s-o suit pe scenă înainte să „ţurgălească” (vorba Napocelului) o alta. Oricum, o fost un show…
Mie-mi plac piesele lor mai vechi. Cum ar fi asta:
Bine, altfel suna pe vinil… Sau asta:
Să nu mai zic de asta:
Acuma să trecem la mai „grele”:
Sau:
Aş putea continua pînă dimineaţă, da’ închei cu asta:
Are „ceva” melodia asta… Am trecut prin starea aia acu-s ceva ani. Da’ o venit iar. Pentru totdeauna!!!
Cu o zi mai devreme. Pentru că m-o „enervat” prietenu’ Călin, că iar „mi-o dat la gioale”, şi pentru că mă simt ca „puiu’-n budă” (răcit cobză fiind) şi pentru că nu ştiu de-oi avea vreme să postez ceva mîine, vă „pălesc” cu ceva „supărat” tare. Iron Maiden.
Nu ştiu de-ţi avea răbdarea să urmăriţi, din cap în coadă, ce vă voi dedica mai la vale, că durează două ceasuri…
… da’ io zic că merită! Io am concertul ăsta pe 4 CD-uri, în format mpeg. Mie-mi dă fiori…
În caz că nu… (aveţi răbdare), mai punem ceva clipuri mai „de Doamne-ajută”, ca durată, zic. Că cum ar fi:
Mie nu mi-e frică de întuneric, aşa că mergem mai departe:
Timp (ani) am pierdtut şi io căcălău, da’ asta îi… plm! Hi, acuma, să-l salvăm pe soldatu’ Ryan (apropo, BUN film):
Călin „m-o făcut praf” cu postarea lui de azi. Io-s „roacker”, da’-mi place şi opera. Traviata am văzut-o „pe viu” la Opera Maghiară din Cluj, cu o „trupă” a Operei din Budapesta. A fost ceva ce nu se poate uita… Numai că, pentru mine, „Operation: Mindcrime” e deasupra. I-am „zis” lui Călin că-i voi răspune cu ceva „mai altceva”. M-am gîndit la Iron Butterfly, recomandaţi de prietenul Vlad (Vlade, vezi că vin la Bucureşti, la Hard Rock, în iunie) numa’ că mie nu-mi plac… Aşa că am decis să trec pe „clasici”. Şi zic: Bee Gees
Avînd în vedere situaţia din ţară, io zic că melodia asta s-ar potrivi:
Cînd vezi ce prăpăd îi în jur, parcă te ia cu febră…
Da’, cumva, om trece şi peste asta şi-om fredona şi noi:
cînd om scăpa de calamitatea porocalie…
Banzai!
Şi ca un trist PS, uitîndu-mă iar la ştiri… mi-o venit în cap melodia asta:
Azi m-am strofocat să-i pun punţile lui Bismarck. Rezultatul îi ăsta:
Ieri am mai lucrat ceva la nişte structuri ce vin montate pe punte, încă habar n-am cum, da nu-i bai…
Poate aşa?
Oi vedea io… Mi-oi da sama în următoarele 95 de săptămîni.
Da’ nu despre asta am vrut să vă spui… În timp ce-i centram punţile lui Bismarck, la pauze, pînă să se usuce aracetu’, tot „ţurgăleam” (vorba lu’ Napocelu‘) dintr-un bidon de bere… Rezultatu’ nu vi-l spui… M-am făcut ca lemnu’ ! Am sforăit o ţîră şi mi-am revenit ” în simţiri”. Numa’ că, în timp ce sforăiam, am visat nişte bărboşi la comenzile unei nave … spaţiale
Am zis: ” ‘opaaa, … zizitop şi holograf”
No, asta-i dedicaţia de azi: fix ZZ Top, iar pe final una bucată melodie de la Holograf, de pe vremea cînd, încă, mai „rockăiau”. Iaca:
O „zăgămîrlă” da’… sper să vă placă.
No… Aştia-s „roakeri” !!!
Aştia, de mai la vale, o „lălăie” numa’, cu inelu’, cu alte alea-alea, … , da’ NU şi în clipu’ ăsta:
Io am tot zis c-oi muri într-o zi de duminică. De plictiseală. Tot într-o zi de duminică m-am şi născut… Aşteptam „ghiveciul” lui Călin, doar-doar m-o scoate din amorţeală. N-o prea reuşit… 😦 . „S-o scos” cu Vali Sterian. Norocul lui… 😆
În schimb, dau peste o postare a Mirelei, pe „zidul” grupului din care fac şi io parte, care o reuşit să facă ce n-o făcut Călin. M-o scos din amorţeală şi m-o făcut să reiau seria „dedicaţiilor”. Mirela o pus clipu’ ăsta:
Am zis : „No, aşa!!! ” Dacă tot o adus vorba de Ozzy, apăi Ozzy să fie!!! După ce gat postarea, m-oi putea duce liniştit la „culcare”. Sper să nu-mi adoarmă, iară, soaţa, înainte să mă bag în pat…
Încep cu „una tare” de pe vremea în care era în Black Sabath. N-o fi cea mai bună înregistare…
„Dupe aia”:
Încă una „tare” :
Şi, la final, cireaşa de pe tort, peferata mea, cea care mă face să-mi dea lacrimile, io fiind „simţitor” din fire, asta (chit că io tocmai am plecat „de la mama” … venind în „shogunie”) :
Gata! Porcu-i puşcat, sarmalele-s fierte, cozonacii-s… cumpăraţi, brăduleţul (atificial) e la locul lui, curăţenia-i făcută, aşa că pot începe a colinda. Pe stilul meu. „Decît” două colinde vă dedic, să nu răguşesc cumva. Le-am „şutit” de la „colţu’ cu muzică.” Prima-i de la strănepoţii lu’ Wagner, regii metalului, adică teutonii de la Manowar. Culmea-i că-i vorba de o colindă care sună mai bine în germană, celebra Stille Nacht, da’ ei or dat-o pe engleză. Oricum, sună bestial. Mie mi se ridică păru’ pe ceafă cînd intră „sculele”. Iaca:
A doua vine de la o trupă de „bezmetici” americani, despre care prietenul Călin vorbeşte, mai bine decît aş putea-o face io, fix acilişea. Deci Christmas canon rock, în două variante. Iote:
Ediţie „jubiliară”. Astăzi „băgăm” formaţia de suflet a lu’ tata, adică Beatles. Una singură bucată melodie cu ei ca trupă. După aia „defalcăm” pe componenţi. Aşa că:
Acuma de la Lennon:
De la Harrison:
De la McCartney cea mai „beton” melodie:
Şi de la Ringo, normal alături de trupă, asta (nu-i melodia lui, că-i a lui Lennon, da’ el e şi vocalistu’ ):
Pen’ce-s nervos, pentru azi m-am gîndit la nişte „alice cu păr” (să-i puşc pe ăi de m-or enervat), adică Alice Cooper. Iaca neşte „moNstre” de-mi plac mie. Prima: „Otravă” pentru curvernanţi:
A doua: „casa focului” (mie mi-ar fi plăcut să fie în flăcări, gîndindu-mă la „palatul” Parlamentului…)
Iar prostalăilor care ne conduc le dedic asta:
şi să aibă parte să doarmă, pentru tot restul vieţii lor, pe aşa ceva: