Asta-i pentru Călin. Că l-am simţit „o ţîră” cam năcăjit…

Cînd am văst titlul ăsta am zis ” ‘opaaa, iară Pink Floyd”. Mi-am pus căştile pe urechi… cînd colo…

Măi Căline, hai să-ţi spuie shogunu’ o poveste. Reală.  Mie mi  s-o întîmplat!

Io-s divorţat de-o clujeancă. Fostă colegă de facultate. N-am „împreunat” în ultimul semestru. Am făcut naveta Sibiu-Cluj mai bine de 2 ani, pînă m-am transferat la Cluj  şi ne-am tras hîrtii la primărie. Simţeam pentru ceva cam ca scoţienii ăştia:

S-o dovedit a fi un mare fîîîssss! Am divorţat după 7 luni. După vreo încă vreo 2 ani de „haiduceală” prin Cluj, am revenit la Sibiu, unde am mai „ars-o” vreo doi ani, pînă am cunoscut-o pe shoguna. O mers ce-o mers, da’ la un moment dat ne-am certat ca proştii! Nu ne-am vorbit aproape 3 ani. N-am regăsit, ne-am mutat împreună şi, după vreo 6 luni, ne-am căsătorit. Pe 1 iulie se fac 6 ani de cînd ne-am „tras actele”.

Aşa că nu dispera! Ce-i al nost, îi pus deoparte! Fă ce zice ăsta:

Stai pe picioarele tale şi nu da înapoi! Ascultă-ţi un pieten 😉 Şi hai odată încoace, că se deschide „Carul cu flori”, că, de nu viu io pîn’ la Cluj!

Banzai!