Gata! Porcu-i puşcat, sarmalele-s fierte, cozonacii-s… cumpăraţi, brăduleţul (atificial) e la locul lui, curăţenia-i făcută, aşa că pot începe a colinda. Pe stilul meu. „Decît” două colinde vă dedic, să nu răguşesc cumva. Le-am „şutit” de la „colţu’ cu muzică.”  Prima-i de la strănepoţii lu’ Wagner, regii metalului, adică teutonii de la Manowar. Culmea-i că-i vorba de o colindă care sună mai bine în germană, celebra Stille Nacht, da’ ei or dat-o pe engleză. Oricum, sună bestial. Mie mi se ridică păru’ pe ceafă cînd intră „sculele”. Iaca:

A doua vine de la o trupă de „bezmetici” americani, despre care prietenul Călin vorbeşte, mai bine decît aş putea-o face io, fix acilişea. Deci Christmas canon rock,  în două variante. Iote:

Crăciun fericit, prieteni dragi!

Banzai!