Din nou în avans, profitînd de momente (dulci) de acalmie.
Cînd am ascultat prima dată o melodie a ăstei trupe am crezut că-i vorba de o gaşcă de gagici. Poate că şi numele trupei mi-a indus impresia asta. Supertramp. Mi-am dat seama că nu-i musai ca prima impresie să fie şi cea valabilă, după muuultă vreme. La ora cînd ascultam pentru prima dată piesa de mai la vale eram un „răguşit”, căruia-i dădeau primele tuleie deasupra buzei de sus. După muuulţi ani i-am descoperit savoarea. Judecaţi şi voi. Iaca:
Cînd îs „rupt”, ori de oboseală (cazul actual), ori din alte motive (cînd un om „citav” la cap nu se mai suie la volan – respectiv „alcoale”) îs nişte chestii care-mi fac bine. Chitara lui Steve Vai, ori muzica gen Supertramp de „paregzamplu”. Mai luaţi încă o „monstră” :
Un „sound” mai bun găsiţi aici:
http://videos.sapo.pt/JLyARvz82nANVipvjQqU
Din păcate, clipul ăsta nu-l pot insera în postare ca pe cele de mai sus. Sper ca „năcazu’ ” să vizitaţi direct cel site să nu fie prea mare.
Banzai!
PS. Englezi nebuni (poate şi cu ceva prafuri în „trompă”), dar GENIALI !
Iulia
oct. 22, 2011 @ 16:41:22
Superb, multumesc!
shogunu'
oct. 22, 2011 @ 21:23:52
Nu-i de ce! Plăcerea-i de partea mea.
Un milion de cetăţeni români cu drept de vot | Vultureşti
oct. 22, 2011 @ 17:25:17
Mélanie
oct. 22, 2011 @ 18:57:44
Super de Super-Tramp, Shogun-san… 🙂
vazut, ascultat, „judecat”, placut: i-am aplaudat pe „super-bagabontzi” aci, exact acum un an, evident ca am stat în numa’-n picioare si-am dansat! 🙂
Don’t leave me now,
good-bye, stranger,
give a little bit:
shogunu'
oct. 22, 2011 @ 21:21:26
De-aş avea şi io norocul altora…
Mă împac cu ideea că „norocul e … cum ţi-l faci”. Am avut ocazii să-mi „fac şi io norocu’ „, da’ le-am ratat 😦 Acuma’ nu mai pot decît să „am ciudă” pe alţii 😀
Arigato gozaimasu!!!
Mélanie
oct. 23, 2011 @ 10:05:14
😉 ohayo gozaimassu, avec plaisir y con mucho gusto, ciudosule care iesti dvs… 🙂 carpe diem, Shogun-san, aici si acum, 🙂 trecutu’ e mort, îngropat definitiv, nu se mai poate schimba sau modifica…
ah, aseara pe ARTE(canalu’ franco-german), am urmarit un reportaj despre România, interesant, pozitiv, turnat asta-vara la Sinaia, Bran, Brasov, Sibiu, Cluj, Maramures, Bucovina, Delta si Mamaia(plajele private ale milionarilor români!), din sud, doar „Casa Poporului” si-un interview cu arhitecta care a conceput-o, spunea ca fusese onorata si mândra ca proiectul ei a fost retinut, avea numa’ 27 ani pe-atunci…
Mélanie
oct. 23, 2011 @ 12:24:08
@”norocul e … cum ţi-l faci”.” – da , categoric si total de-acord cu tine, Shugun-san! Unii(fatalisti, pasivi, resemnati?!) îi zic „soarta”, O.K. fie si ca ei, dar logic si lucid vorbind, cam 90-95%-max, restu’ ni-l putem modela, modifica, schimba, cu mici si rare exceptii…
===¤¤¤===
un bonus simpatic din Nihon: Japanese banana sculptor… 🙂
http://fr.news.yahoo.com/photos/ce-sculpteur-%C3%A0-la-banane-1319097633-slideshow/
shogunu'
oct. 23, 2011 @ 15:26:48
Uite aici, Melanie, o înregistrare mai bună
De cîte ori o ascult îmi dau lacrimile. Ca acuma…
Banzai!
Acelaşi solist ca la „logical song”, aceeaşi voce, trecerea anilor făcindu-se „remarcată” doar prin dispariţia bărbii. Pletele rămînînd.
Drum de seară – 5 « Colţu' cu muzică
oct. 23, 2011 @ 19:06:13
coltulcumuzica
oct. 23, 2011 @ 19:32:36
Faină preumblare prin timp, plăcută reîntâlnirea cu super-vagabonzii ăştia. Şi ţi-oi zice deocamdată
da primit să mai reviu p-aci 🙂
coltulcumuzica
oct. 23, 2011 @ 19:33:26
promit, nu primit; ce să fac dacă-s puse una lângă alta şi io-s după vreo trei beri???
shogunu'
oct. 23, 2011 @ 20:01:43
Oricînd eşti bine primit! 😀
shogunu'
oct. 23, 2011 @ 20:00:32
Io-s după vreo 4 😀 (ori 6 ??? )
Las’ că nu-i bai!
Şi „la revedere..” îi beton armat! Iar Hodgson … Clape, chitară…. Nu mai zic de stilul vocal! Îs (or fost şi vor fi pentru totdeauna) la sufletul meu.
Banzai!
Acuma, dacă tot mi-ai semnalizat „colţul”, l-oi cerceta în amănunt.