Azi G’N’R ! Nu avui vreme să-i „cercetez” în amănunt pe fluturii de fier ai prietenului Vlad, fiind prea „acupat” (vorba unei verişoare) cu zugrăveli, tras curent… , căcaturi pe care le faci cînd te muţi. N-am fost mai întîi  pe la „marmacie”, aşa că nu mă bănuiţi de obscenităţi. Io chiar mă MUT! După aia… urmează şi mersul pe la „marmacie” 😛

Deci, ăăă…, G’N’R. Am aproape toată discografia lor pe casete. Zic aproape, pentru că „The Spaghetti Incident?”  m-a dezamăgit crunt, drept pentru care pe „Chinese Democracy” nu l-am mai achiziţionat, ba, mai mult, n-am ascultat nici măcar o melodie de pe el.

Incep dedicaţia(ile) de azi cu piesa care m-a convins să devin „roacher turbat”. Nu vorbesc de Beatleşi, Stonşi, Bigiji, Who-ji, „Afumaţi” şi Pusicaţe… că ăia-s de pe vremea lu’ tata. Io zic de ăştia mai de vîrsta mea. Revin. „Ciocănind la poarta raiului”, respectiv „prestaţia” lui Slash m-or convins. Iaca!

Şi amu’ s-o iau în ordine cronologică. Cîte una de pe fiecare album.

De pe Appetite for Destruction, asta:

De pe G N’ R Lies, asta (chit că-i compusă de Steven Tyler de la Aerosmith – vor urma şi ei!!!):

De pe Use Your Illusion I , asta (alte două solo-uri de chitară care te fac praf) :

De pe Use Your Illusion II, pe lîngă „ciocăneală, asta:

În fine, de pe The Spaghetti Incident? , singura melodie care „mi-o mai dat fiori”, asta:

De pe „democraţia chinetească”, nada, niente, rien, canci, fix din motivul pe care-l invocai la început.

Puteţi completa cu ce vreţi voi, dat fiind faptul că-s un „Guns ‘n’ fuckin’ Roses fan”, că  nu mă supăr. Ba chiar îmi va face plăcere!

Banzai!

Anunțuri