… îs dezamăgit că n-am avut nici măcar o trăsătură, la prima mea ieşire la „peşt” de anu’ ăsta (mi-am plătit şi permisu’, mi-am schimbat şi firele pe toate mulinetele, mi-am mai luat una-alta – plute, plumbi, năditoare, nadă, momeală şi ce mai trebe – f’o două meleoane, cacu-mă-n ele), m-o bătut şi soarele în cap, c-am ajuns tîrzior pe baltă şi locurile umbroase erau ocupate, n-o mişcat nici pluta, nici bambina, am mai stricat şi benzina… Căcat! Din aceste motive mi-am luat nişte beri şi am zis că să mai pun un post p-acilişea.

Da’ nici inspiraţie nu „mai am avut”, tot din motivelelele de mai sus. Şi dacă tot am pornit hodoroaga (computeru’), am „dăşchis” presa (locală) şi am dat peste editorialul ăsta. Nea Dragoş le zice (de regulă) binişor. Îi zic pe astă cale „mulţam fain”  că „m-o scos din căcat”. Le zice, în mare, fix despre ce vroiam io să zic.

Şi Doru de la Vultureşti le zice bine, iar căţeluşa posesorului de paporniţă mi-o alinat dezamăgirea provocată de neprinderea „peştului” din baltă.

Una peste alta… „las’ că-i bine ş-aşa rău ! ” Mă duc să fac rînduială-n beri.

Banzai!