Că mie nu-mi place să-mi fac păpucii cu cremă! Şi că n-am de ce şi nici nu vreau s-o păţesc ca băieţelul optimist care-şi dorea un cal şi care a întors casa pe dos ca să-şi caute calu’, după ce-o găsit balega lăsată de moş în păpucii făcuţi frumos cu cremă.

La mine în familii obiceiul cu cadourile de moş Niculae nu mai are succes demult, că-i risipă de bani. Mi-oi lua nevasta de toartă şi ne-om duce pînă la soru-sa, că pentru nepoţele vrăjeala cu moşu’ încă mai ţine şi nu se face să dezamăgeşti copii de vîrstă fragedă, să nu păţască cumva traume la psihic, cum am păţit io.

Eram prin anul I (în ’88), la Cluj. Mă trezesc noaptea, în ajun de moş Niculae, să mă duc pînă-ntr-un loc, mînat de o „dorinţă” cruntă cauzată de berile consumate seara, în compania selectă a unor colegi, la „biblioteca” universitară Chios. Stăteam la bunicii mei în cartierul Grigorescu. De la Chios, pîna acasă aveam ceva de-a merge, prin parc şi am făcut io cîteva halte la umbra copacilor, da s-or dovedit a nu fi fost destule. Aşa că, mă trezesc, aprind veioza, dau să ies din cameră, cînd cineva mă opreşte împungîndu-mă cu un deşti în piet. N-am apucat să văd decît o pereche imensă de păpuci şi o umbră mare, cît era holul. Mi-o venit să urlu de spaimă şi era să fac inutilă deplasarea mea spre locul cu pricina, dar m-am abţinut. Păpucii erau ai mei (aveam niste dărăburi de ghete Alpin Insulated de la Clujana – marfă rară…), unchiul meu băgase în fiecare cîte o cămasă de lîna facută sul (cu tot cu ambalaj), i-o plasat stategic în faţa uşii, numa’ bine să mă impedic io în ei şi să-mi rup gîtul, iar de usă a rezemat o nuia de aia vopsită cu bronz de sobă, care mi s-o proptit mie  în piept cînd am deschid uşa. Să mor şi alta nu. Bineînţeles că m-am slobozit cu nişte vorbe de duh, cînd m-am impiedecat de cadou şi cînd am dat deoparte „deştiu” din pieptul meu. „Cînele” de unchiu-meu nu dormea,  că-mi aştepta reacţia. El să moară de rîs, io de spaimă! Bănuia că o să ies noaptea mînat de „dorinţe”, ştiind c-am fost la beri cu preietenii şi mi-o copt-o.

De atunci nu îmi mai fac păpucii în ajun de moş Niculae.

Banzai! Şi LA MULŢI ANI celor care-şi serbează mîine numele!