Pentru cei care mai au măcar o tresărire cînd văd imaginea de alături, 1.12 reprezintă Ziua naţională a României ( nu numai numărul apelului de urgenţă).
Lor le zic LA MULŢI ANI. Indiferent unde ar fi.
Atît!
1.12
1 decembrie 2010
shogunu'
Banzai, bre!
Îs de-al lui!
shogunu' 
dec. 01, 2010 @ 11:29:44
Îţi mulţumesc, române, şi LA MULŢI ANI şi ţie şi alor tăi!
dec. 01, 2010 @ 12:57:57
Servus Shogune!
LMA tututor românilor care te citesc, cu sanatate si optimism pentru România!
Imaginea din stânga m-a impresionat cel mai profund, caci m-a dus cu gându’ la:
Marele nostru Enescu, monument al muzicii universale, i-am vazut mormântul în „Père-Lachaise”(Paris), pe care scrie Georges Enesco, data nasterii si cea a decesului, atât, situat la câtiva metri de cel al lui Balzac… Omagiul lui Yehudi Menuhin a fost bulversant, am avut ochii umezi de emotie, ca mai devreme dupa ce-am reascultat duioasa Rapsodie…
dec. 01, 2010 @ 13:45:34
Săru’mîna Melanie. Mulţumesc mult pentru clip! Io n-am ştiut ce să aleg. „Pendulam” între multe altele, mai rock aşa… Phoenix…
Oricum nu ăsta-i postul pe care-l pregătisem. Am zis că dacă-i mai sec… Mai „suculent”, mîine, că am destule de comentat referitor la ce-am văzut azi…
dec. 01, 2010 @ 13:35:30
corect,io mai am un motiv de bucurie,azi e ziua mea de nastere,eee,nu m-am nascut in orice zi,hahaha! sa fiti iubiti 🙂
dec. 01, 2010 @ 13:39:46
LA MULŢI ANI, sănătate şi tot ce-ţi doreşti, Anca!
dec. 01, 2010 @ 14:11:44
@ anca
io ti-am urat primul „Lamulti ani”!
PS
Pustoaico!!!
dec. 01, 2010 @ 14:43:53
LMA, Anca-Arcasa(Sagetatoare!) si tot înainte!!! 🙂
dec. 01, 2010 @ 14:10:03
Shogune
nu doream sa intru la comentarii pe aceasta tema.
De ce?
Acest stat numit Romania nu afacut nimic pentru mine. Chiar din contra. Mi-a mancat cei mai frumosi ani ai vietii. Am plecat, dupa cum ti-am spus la 38 de ani ca sa scap.
Nu sti ce au insemnat primii 3-4 ani pentru mine.
Ruperea de mediul meu, de parinti, de sora mea, prieteni. A fost dureros. Prindeam cate un ziar vechi romanesc si-l citeam pana la ultima litera; ma chinuiam sa prind Radio Bucuresti – ca pe vremuri Europa Libera; dar revenind de mai multe ori in tara
mi-am dat seama ca nu mai este ceea ce stiam eu; totul se transformase. Grupul de prieteni s-a spart; Germania, Statele Unite, Canada, Franta; aproape toti au plecat.
Mai tarziu am inceput sa primesc si telefoane; sti a murit x,y,z… Deci lumea mea
de acolo incepe tot mai puternic sa dispara. Si incetul cu incetul ramane -cum spunea Melanie- nostalgia dupa tinerete, dupa oras, dupa alte vremuri.
E adevarat; pot prin Internet sa comunic cu oricine,sa vad prin Webcam imagini din oras; pe Google Maps sa ma plimb prin oras. Pot veni cand vreau in Sibiu…
Plus televiziunea pe satelit; plus citirea ziarelor pe Internet…
Si acum cu sentimentul national. Shogune, si ceilalti care cititi pe aici. Intre romani nu am de ce sa ma arat mandru ca sunt roman. Si nici sa tac cu privire la mizeria de acolo. Dar… Daca as fi (nu a fost cazul) atacat la sentiment de un strain, am la indemana un intreg arsenal sa-mi apar neamul. Incepand de la politica, istorie, cunostinte generale, meserie, familie si altele.
In gradina am 5 stegulete; 2 mici germane, 2 mici romanesti si unul mare romanesc. Si flutura in vant… In casa eu vorbesc romaneste cu toti; copii cu sotia mea vorbesc germana. Vorbim germana cu totii doar daca este cineva care nu ne intelege alfel. Citesc carti romanesti si germane.
Ma simt bine cand romani de-ai nostri castiga la diferite competitii – ma bucur cand vad tricolorul pe catarg. Ma bucur si cand sunt intrebat daca am vazut concursul
respectiv si ma dau mare (eu neavand nici un aport).
Si acum ultima. Pe vremuri, daca vedeam soferi de tir din Romania intram in vorba cu ei si-i mai invitam la mine. Nevasta-mae mi-a zis o data sa stau in loc, dar m-a lasat in pace. Am adus pe unu cu tir de Sibiu. Si i-am zis si ei; ui, ii din Sibiu; el a zis ceva si ea l-a intrebat dar de unde vi; el zica din Sibiu; ea ii zice nu unde locuiesti; el ii zice de undeva din Valcea. Dupa ce o plecat ala, mi-o zis nevasta-mea; no, ai vast ce sibian ai gasit. De atunci m-am lecuit…
Asa ca ce sa mai zic? Toate cele bune, fra!
dec. 01, 2010 @ 14:47:33
„Acest stat numit Romania nu afacut nimic pentru mine”
Nici pentru mine n-a făcut mare lucru nene Iordăchele… Am luat de bun ce „trebuia” să iau de bun… Azi nu vreau să vorbesc despre asta.
Se pare că am rămas marcat, cu toate că mă mint c-am trecut peste…Ieşirea mea de acum cîteva zile e o dovadă.
O să vorbim despre asta, dacă om avea timp, la un „pahar de vorbă”, că nici măcar la telefon nu sună bine. Mailul merge şi pe ăla nu-l ascultă nimeni.
dec. 01, 2010 @ 14:56:11
@Iordachel,
dupa ce te-am recitit, mi-am pus întrebarea: oare suntem frati, ca prea gândim la fel?!… dar NU suntem, caci voi fi fost fiica-unica, iar raposata-mi maman ma alinta uneori cu „maica-Tereza”… 🙂
Vei fi dedus ca suntem un cuplu mixt, sotul meu vorbeste, scrie româneste curent, desi n-ar fi avut nevoie, dar a vrut sa-mi faca placere; fiul si fiica înteleg româna, dar ne raspund în franceza sau engleza, cum am locuit 5 ani în USA, dar uneori îi „tachinam” si le raspundem tot în româna!!! 🙂
Continui sa merg în tara de 2 ori/an, si dupa decesul mamei, la vechi prieteni, deveniti familia-mi de suflet…
dec. 01, 2010 @ 16:00:05
Melanie
nu trebuie sa fim frati. Suntem in aceiasi situatie. Si fiecare am incercat sa ne adaptam.
Tu imi spui de maman- care-ti spunea Maica Tereza- asta denota un om bun, fin, rabdator, intelegator, saritor la necazul altuia,ascultator si alte calitati.
Ei bine eu – imi fac autocritica- sunt opusul. Nu admit greseli, nu uit, nu iert, sunt dur, indiferent, distant si alte „calitati”. Binenteles asta daca sunt atacat; daca nu , nu.
Anul trecut am fost de vreo 7 ori in Romania. Am vandut una din case, deoarece nu ma mai intorc -definitiv- niciodata. Anul asta nu am fost, cu toate ca i-am promis Shogunului -telefonic- ca ma duc. Drumul este prea lung, acum este si zapada si frig si mi-e si lene…
Si cu sentimentele astea nationale. De ce astazi -1 Decembrie- ar trebui sa iesim
pe strazi si sa ne „strigam” patriotismul si iubirea de Patrie? Si maine! Din nou se reia cu injuratura, cu jegosenia, cu ura, cu dezbinarea, cu mizeria…
Nu suntem in stare sa ne adunam TOTI romanii ( sau cu sentimente proromanesti)
in jurul unei idei; a unui ideal. Nu-l mai avem.Cred ca incetul cu incetul ne pierdem ca natie busola si – fiind pesimist- ceea ce s-a creat pe parcursul ultimilor 150 de ani dispare prin indiferenta cetatenilor Romaniei.
Ne laudam cu un trecut glorios (FALS), tindem catre un viitor luminos trecand printr-un prezent nenorocit. Sarbatorim 1 Decembrie; acum 100 de ani nimeni nu ar fi crezut ca va apare Romania Mare; ce va fi peste alta suta de ani? Habar n-avem!
Si, din pacate, traim NOI ACUM si avem o SINGURA viata; a noastra. Din nou afungem la celebrele Generatii de sacrificiu? In numele a ce? A Romaniei? Al Statului? Adica: Hai fratilor sa va sacrificati! Sau: Ori muriti toti, ori traim impreuna!
Eu m-am saturat! Nici aici nu cad „ieuro” din copaci; si aici STATUL este un monstru ca peste tot, dar ma lasa sa traiesc si eu!
Asa cred eu; daca gresesc mi-o asum…
dec. 02, 2010 @ 13:32:32
@Iordachel,
ai afirmat un trist adevar despre români:”Nu suntem in stare sa ne adunam TOTI romanii ( sau cu sentimente proromanesti)”, datorita dezbinarii, caprelor vecinilor(sic!) si mai ales a lipsei de solidaritate quasi-inexistenta… 😦 Îmi displace termenul de „diaspora” pentru noi românii, caci nu ne putem compara, nici pe departe cu autenticele diaspore: evreiasca, poloneza, greaca, italiana, rusa, etc, unde cuvântul „solidaritate” are sensul cel mai nobil, generos si… solid, în final.
–
@”traim NOI ACUM si avem o SINGURA viata!”
exact, clar, categoric… si-apoi daca-n fatza vietii nu suntem egali, în cea a neantului, suntem TOTI egali, fara nici-o exceptie, ca ne cheama Iordachel, Melania sau Bill Gates!!! So: carpe diem & gaudeamus igitur, acum, aici, caci în trecut nu se poate modifica/schimba nimic, iar viitorul… nobody knows!!!
dec. 02, 2010 @ 15:56:48
Melanie
Pomeneai printr-un comentariu de bucataria noastra (ardeleana) si thailandeza.
Nevasta-mea gateste exact ca acasa. Incepand cu supe si ciorbe trecand prin tocanite, carnuri si sarmale terminand cu placinte si torturi. A, si cand este ceva cu mamaliga (fara diminutiv) cu pomana porcului, te lingi pe degete.
Prietena fiului nostru (mijlociu) locuieste cu noi si este thailandeza. Si cand se baga si ea in bucatarie si-si pregateste mancarurile traditionale, cazi jos.
Apropo, era cineva venit de la Londra, in drum spre Brasov,la noi. Este fiul unui fost deputat MAN, ministru ceausist si ambasador al Romaniei. Ei bine, fata in bucatarie prepara; lui ii era rusine sa ceara, dar pana la urma n-a mai rabdat si a cerut. Fata l-a
privit lung si i-a facut o portie numai pentru el. Am ras de el mai tarziu; de jena si rusine lui…
Iar fata noastra este o vegetariana inversunata. I-am zis ca nu le are chiar pe toate…
Pentru mine o zi fara carne, e o zi pierduta…
dec. 03, 2010 @ 09:26:46
@Guten Morgen Iordachel,
traiasca familiile internationale si gastronomiile lor reunite, cu unele „touches personnelles”!!! Concluzionez ca esti carnivor-rau… 🙂 Sincer si serios vorbind, îi „invidiez” pozitiv(sic!) pe vegetarieni, fiica-mea „compenseaza” cu peste…
Mâncam din ce în ce mai rar putina carne rosie(vita), în schimb peste de 2-3 ori/saptamâna, iar grasimea animala am eliminat-o de peste 10 ani; nu fumam, facem sport periodic, suntem sanatosi-tun, slava cerului(francez!):”e mai bine si e de preferat sa previi decât sa vindeci…” Dupa o masa copioasa, a doua zi: un iaurt, 2-3 litri de apa plata si-un „gref”…
Si cum ne conversam pe blogu’ Shogunului sibian:
„Be good to yourself… if you don’t take care of your body, where will you live?!”
(Kobi Yamada) 🙂
dec. 01, 2010 @ 14:17:47
La multi ani, Shogunule! >:D<
dec. 01, 2010 @ 15:00:19
La mulţi ani, Silviana!
dec. 01, 2010 @ 14:29:33
Hai sa traiesti romane si sa fii fericit!
dec. 01, 2010 @ 14:33:00
LA MULTI ANI tuturor celor care-ti trec „pragul” Shogune ! Sa vi se implineasca toate dorintele si sperantele !
@ D-na Melanie, intradevar bucataria thailandeza e deosebita, de cea vietnameza am auzit lucruri bune,insa ( sa nu spuneti la nimeni ) mie imi place mai mult cea japoneza ! E super !
dec. 01, 2010 @ 15:07:26
Tot mai bune-s sarmalele 😀
Nu-s mîncău (la un metru şi optzăci n-am numa’ 74 de kile) da’-mi place „să mînc”.
Îmi plouă-n gură!
dec. 01, 2010 @ 16:50:08
Shogune, „mor” dupa sarmale, serios, mai ales cele cu afumatura-n ele, ca-n Ardeal…
În saptamâna petrecuta recent la Pitesti, am mâncat sarmale 3 zile la rând, da’ tot nu m-am saturat… Nu mi-au iesit niciodata ca cele din România, asa ca m-am lasat pagubasa, în schimb sunt experta-n „polenta”=mamaliga, ardei umpluti si ciulama de pui cu ciuperci!!! îti ploua-n gura, iar mie-mi ninge… 🙂
dec. 01, 2010 @ 17:17:58
Ce ai Shogune cu noi de ne amintesti de sarmale (în special ăstora din deplasare)? In fine, acum fapta a fost comisa..
Doamna Mélanie, nuş’ cât de rafinate or fi sarmalele, dar schimb la orice oră din zi (şi din noapte) sushi şi sashimi pe o sarma bine făcută. Acestea fiind zise, un sushi preparat ca la carte este oricând binevenit la mine pe masă.
Na! că mi s-a făcut foame!
dec. 02, 2010 @ 08:28:55
@Bonjour Domnu’ Vlad!
(frumos prenume!),
nu stiu pe ce meleaguri locuiti, dar în Franta restaurantele japoneze s-au „înmultit” în ultimii zece ani ca ciupercile(Shitaké!) dupa taifun, un adevarat „tsunami”(sic!), ce tinde sa le „submineze” pe cele chineze, viet, thai!!! Va las cu placere sushi si sashimi, ma „multumesc” cu miso soup & yakitori… 🙂
Salutari toulousene „hivernale”.
-4°C az’-noapte, -1°C acum, unde-i „global warming”?!… 🙂
dec. 02, 2010 @ 10:26:15
Dragă Mélanie, mulţumesc de apreciere (şi lu’ mama ar trebui mulţumesc).
Momentan sunt la două ţări distanţă de tine, iar în jurul meu se vorbeşte aceeaşi limbă pe care o aude şi domnu’ Iordăchel.
Restaurantele chinezeşti şi vietnameze nu am de ce le plânge, dar de cele tailandeze chiar e păcat.
Apropo de ultima întrebare, nu am idee unde e global warming, că aici sunt „lipsă” 2 grade celsius.
dec. 02, 2010 @ 13:45:31
@Vlad,
în ceea ce ma priveste, îi sunt recunoscatoare rasposatului meu tata, caci el mi-ales unicul prenume, dupa ce vazuse o maicutza frumoasa-foc(îl citez!) la Mânastirea Neamtului, pe care-o chema… Melania!!! 🙂 Nu mi-a trecut prin minte vreodata de-a semna cu vreun alt (pre)nume sau pseudonim. Am trecut în viteza pe blogu’-ti, mi-a placut rubrica „despre”(tine), câta fermitate si-autoritate… 🙂
Alles gute, oriunde te-ai afla…
dec. 02, 2010 @ 14:33:56
Mă bucur că m-ai vizitat şi să ştii că sunt autoritar pentru că în lumea asta trebuie să îţi demarchezi clar teritoriul pentru că altfel te mănâncă hienele. (mai ales alea plătite din banul român’lor să facă propagandă pro-putere)
Salutations d’Autriche!
dec. 03, 2010 @ 09:38:37
@Vladule, danke schön,
germana mea e limitata… 🙂
Titlul blogului tau e „mortal”=quel jeu de mots… 😀 dar prea politic(politizat?!) pentru mine, care-s „pafarista”(cuvânt auzit recent la Pitesti!), la propriu si la figurat, n-am votat niciodata pentru alegerile-ro: mi se pare de-a dreptul o aberatzie ca românii care traiesc în „strainatatzuri” de peste 2-3 ani sa voteze, din moment ce cunosc situatia generala si mai ales politica doar de la TV(am precizat ca nu am canale-ro!) si doar ca turisti… Si-apoi, mi-ajung „falitzii” nostri(sic!), pentru care n-am votat în 2007, cu sperantza de a-l „usui” pe Sarko de la Palatul-Elysées în 2012… 😀
O zi formidabila în Österreich(ortografie aproxilativa…) 🙂
dec. 03, 2010 @ 12:38:37
Dragă Mélanie, am şi alte preocupări decât politica, dar tocmai politica (şi starea ţării, în general) este unicul subiect de care îmi vine să urlu. Atât de tare încât am simtit nevoia să scriu.. să fac ceva (atât pot face deocamdată; măcar fac ceva).
Îţi înţeleg raţionamentul, dar sunt de acord cu el doar până la un punct. DA, şi eu zic că este o aberaţie ca cei care au o viaţă în altă parte să voteze pentru situaţia unei ţări de care nici nu mai vor să audă, şi asta doar pe baza a ce văd la TV de la mii de km distanţă, DAR sunt mulţi (foarte mulţi) care au plecat pentru a asigura o viaţă măcar decentă celor pe care i-au lăsat în urmă. Ăştia, zic eu, chiar dacă sunt plecaţi de ceva vreme au tot dreptul să îşi exercite puterea (mică şi aia) pentru a decide ce vor pentru viitorul celor dragi din ţară (şi poate pentru ei, ca să aibă unde să se întoarcă). Nivelul de informare este important, corect, dar, din păcate, nu poate fi nimeni FORŢAT să ia o decizie în cunoştinţă de cauză. Culmea(!), sunt foarte foarte mulţi chiar în România care nu au nici cea mai mică idee în legătură cu subiectul, dar care votează mândri în schimbul a 2 mici şi un kil’ de ulei.
PS: De unde ştii că nu ai votat? Poate te-a ajutat (şi pe tine) să îţi exprimi votul domnul Brânză de la PDL. 😀 😀 😀
dec. 03, 2010 @ 13:56:26
@Vladule,
ai dreptate despre românii plecati sa munceasca pe-alte meleaguri pentru un trai decent, în detrimentul familiei, copiilor lasati la bunic sau rude… o tragedie nationala, din pacate si din nefericire… 😦
cine-i Brânza-Fromage-Kass?!… 🙂 ah, la Toulouse, nu exista Consulat-ro… pasaportul meu e perimat de multi ani, oricum nu-mi folosea la nimic aici, cum am obtinut cetatenia franceza în 6 luni, dar n-am renuntat la cea-ro, pentru ca la Ambasada-ro(Parigi) mi-au cerut pe vremea aia 2500 FF, dupa ce ca faceai coada afar’, în strada, sa le mai dau si FF?! Doamne-fereste si pazeste, am preferat sa-i dau mamei mele decât „alora”… 🙂
dec. 01, 2010 @ 17:04:23
Domnu’ Mircea,
a savura o masa rafinata, delicioasa constituie una dintre bucuriile si placerile simple ale vietii, mai ales alaturi de cei dragi, ca-s familie, rude sau prieteni…
Va înteleg despre gastronomia „niponeza”: sotul meu si ambii copii sunt ahtiati, ma tachineaza cu:”normal, esti românca, manânci tot „pingea”!” pentru ca nu m-ating de pestele si/de fructele de mare crude!!! 😀 Am fost de 3 ori în Japonia, ultima-data în iunie-trecut(Hokkaido) si de câteva ori, la masa aveam recipientul în care fierbea supa, în care am pus si pestele crud, spre uimirea si zâmbetele autohtonilor, care mi-au dat de înteles ca nu mai vazusera asa-ceva!!! 🙂 daca veti avea ocazia, posibilitatea de-a ajunge în Nihon, nu ezitati o secunda… Daca geografic ar fi mai aproape, cred c-am merge si de 2 ori/an; va recomand Kyoto, cel putin.
dec. 01, 2010 @ 15:17:49
Adeva grait-ai ! S sotia mea gateste cam la 2 saptamini cite o oala de sarmale, si trec, trec, de nu ramine nici una, si parca is mai bune ca acasa!
dec. 01, 2010 @ 15:18:19
Adevar
dec. 02, 2010 @ 13:58:53
La mulţi ani!
dec. 02, 2010 @ 16:19:52
Shogune
O fost zdreanta la Sibi si i-o dat drumu´ la centura ? Te-ai dat pe centura? Sau ce dracu´ tot glasuie astia pe la televizie?
dec. 02, 2010 @ 17:47:50
O fost, nene, dă-l dracu’ ! Io nu m-am dat că n-am cu ce. Pemisul numa’ luna asta mă duc să-l înnoieasc, că mi-o expirat de vreo 2 ani. Îl am din’ 91, da’ dacă nu mai am maşină, nu m-o interesat! Pe a lui tata nu i-o cer, că n-am chef! Da se pare că-n primăvară o să am de făcut neşte drumuri pe la Munchen şi-mi trăbă. Mi-oi lua la anu’ una de pe la cumnată-mea, s-o inscriu pe ea şi s-o folosesc cu numere germane,că se pare că va fi mai lesne să-i plătesc taxele la voi, decît să o înscriu, aci că taxele vor fi cît maşina, dacă nu mai mult! Şi io nu dau banii pe-un Logan nou!
Acuma’ 4 ani (în vara lui 2006) am venit de la Saarbrucken cu un Ford de 10 ani, da’ vama m-ar fi costat de două ori maşina, deci am donat-o cu acte în regulă la stat şi am lăsat-o la Nădlac în vamă. M-am servit de ea cît am stat pe acolo (vreo 10 zile) şi am vint în aproape 15 ore pînă-n graniţă, decît să viu tot cu autocarul în alte 30 ( că atîta am făcut la dus).
Mă ştiu la afaceri aşe-i?
dec. 02, 2010 @ 18:14:14
Mai mult ca perfect…
dec. 03, 2010 @ 12:19:23
Shogune
mai zi ceva fra! Ce taci?
dec. 03, 2010 @ 12:51:26
Am treabă 🙂
Mai pe sară sper să pun ceva nou. Acuma am luat o pauză, da’ n-am gătat. Iar trebe să mă duc lela prin cartier că-mi trebe ceva şi n-am cumpărat… 😦 Puteam să jur că am, da’ n-am… Ori le-am „pus bine”. Te miri cînd le-oi găsi! Normal că fix cînd nu-mi mai trebe’.
Bis spater! (n-am umlaute’, da sper c-am scris binişor)
dec. 03, 2010 @ 13:23:52
Ma Shogune fra
Tu vezi ce aglomeratie ii p-acilea, pe la tine? Mie imi place cu multa lume!
PS
Bis später sau daca n-ai umlaute Bis spaeter!
PS
Ai nai sau n-ai nai?
dec. 03, 2010 @ 13:30:02
Nai n-am! Da’ am muzicuţă! Şi vuvuzelă pe două picioare, că de se enervează nevastă-mea…feri Doamne! 😀
Am ţîşnit!
dec. 03, 2010 @ 14:00:12
@Herr Iordakel, danke, mi-ai luat-o înainte cu întrebarile catre distinsa gazda… 🙂
@Shogune, chiar asa, te rasfetzi, te lasi dorit si ne lasi cu ochii-n soare, mai ales ca-i d-ala cu „masele”(0°C!)?!… Te-asteptam pe „baricade”… 🙂
dec. 03, 2010 @ 15:31:18
Eu nu mai astept ca aici e tirziu, sintem cu 5 ore inainte. Da te caut miine. Noapte buna tuturor !
dec. 03, 2010 @ 18:02:08
@ Melanie
Ti-am scris ceva fain, dar s-a pierdut prin „meandrele” nesfarsite ale Internetului…
dec. 03, 2010 @ 20:24:47
Nene Iordăchele să nu mă bănuieşti pe mine! Îi un nene Askimet care se ocupă de SPAM-uri fără să mă întrebe… Am văst că în ultimele 24 de ceasuri a blocat nişte „ameninţări”. La alea chiar n-am ce le face….
dec. 03, 2010 @ 22:27:35
@Shogune-fratello, cica-i dat naibii „turcu'” ala de-si zice Aksimet!!! Bine ca n-am blog, nici „fesses-buci”, nici forum… Precizez ca hispanicii îl numeau pe Bush:”buci”, asa pronuntzau. 🙂
===
@Iordakel, danke, intentia conteaza, young man.
Voi reveni duminica seara, dupa 2 zile de ski în Andorra(Pas de la Case), la 170kms de Tolosa.
Sanatate si salutari amicale.
dec. 03, 2010 @ 22:49:13
Care-i urarea pentru skiori?
Am încercat şi io pe vremuri da’ n-o mers, chit că aveam Rubinuri de fibră… La oasele mele şi acum la protezele mele, …”s-o închis la pită”.
Cu sania strigam „HEEEPAAAAA” !!!
Pînă duminică sper să poci pune ceva nou! Orşicît, vreu poze!
Să nu cazi prea tare! 🙂
Banzai!
dec. 03, 2010 @ 20:59:41
Nu fra; era lung si am apasat ceva gresit; nu o plecat; l-am sters io si mi-o fost greu sa-l mai scriu o data.
Dar cu Melanie ne mai intalnim; si atunci scriu altceva, inclusiv ce s-o dus acum…
dec. 04, 2010 @ 00:05:07
Shogunule, m-a pus pacatul sa scriu despre 1 decembrie… Am fost uimita de ce reactii am putut avea parte. Am descoperit ca literatura nu are nicio valoare, ca eu vad lumea in roz de fapt (unde naibii am zis eu asta inca incerc sa aflu) si ca, bineinteles, respectul pe care il am eu fata de tara este inutil. Mi-am pus mainile in cap. Trebuia sa fi procedat exact la fel ca tine, sa zic un simplu la multi ani pentru cei care mai simt ideea asta.
Cand o sa iti faci curajul sa scrii despre strabunicii tai, iti doresc cititori inteligenti, care sa realizeze ca randurile tale sunt un semn de respect fata de ei, si ca nu indemni pe nimeni sa se bata cu pumnii in piept de-atata patriotism. Trebuia sa iti fi urmat exemplul pentru ca, sincera sa fiu, am fost socata.
dec. 04, 2010 @ 08:48:32
Am văzut… 😦
Ştiam că ăsta-i un subiect delicat, de aia am preferat să fiu scurt. Io mă aprind repede şi, cînd îmi sare ţandăra, frînele nu mai ţin şi o iau prin bălării. „Prietenului” tău alex i-am dedicat destule „gînduri de bine”. La tine am fost cuminte.
Din păcate îs mulţi de alex. Şi ne mai mirăm că „traim bine”.
Numai bine Silviana.
dec. 04, 2010 @ 13:13:18
Nu-i nimic,Shogunule! Facem comment policy! 😉
dec. 04, 2010 @ 15:18:58
Facem şi cum zici tu Silviana.
Pe mine mă doare sufletul, că am bătut ţara asta în lung şi în lat (am avut norocul ăsta), am văzut şi am băgat la tărtăcuţă (singura zonă în care n-am fost e zona dintre Oraviţa şi Craiova). Ştiu ce avem şi realizez ce-am fi putut avea, dacă „era cap” şi, mai ales, DACĂ ERA VOINŢĂ. Dacă o să vorbesc numai despre asta va zice lumea că-s nebun.
Mai fă o sesiune de guest-post, că macar acuma ştiu despre ce-i vorba 🙂 şi să şi mor io de nu-ţi povestesc, de te plictiseşti, despre ţara asta (nu istorie că nu ştiu). Îţi voi zice despre ce-am „păţit” pe unde am umblat, ce-am văzut, ce mi-a plăcut, ce mi-a provocat silă!
O să încep la tine „acasă” un pic mai tîrziu. Azi am avut o zi de pomenire în familie, de aia am „tăcut”.
dec. 04, 2010 @ 10:59:12
Prietenii mei, nu vă înţeleg supărarea, sau mai bine zis, dezamăgirea. Credeaţi că numai 51% din votanţi sunt … vai de capul lor (am zis să fiu mai delicat acum)??
Din păcate, omu’ ăla avea dreptate într-o singură privinţă şi anume că prostia începe să domine ţărişoara. Dovada o aveţi tot de la el. Nu am rezistat să-l urmăresc mai departe de „Refuz categoric sa mai citesc carti, […]”.
Prieteni, vă implor, nu vă mai pierdeţi timpul şi nu vă mai consumaţi cu astfel de oameni (nu zic că domnu’ Alex este cel mai rău.. am văzut alţii muuult mai limitaţi). Suntem prea puţini ca să ne pierdem în astfel de detalii.
NOTĂ: Silvy, dacă tot nu simţi capitolul încheiat, l-ai putea întreba pe „prietenul” tău de ce e el aşa de mândru de Lucian Bute? Chiar îl identifică „campionul mondial român”, deşi omul stă de o căruţă de ani în Canada. De ce nu e mândru de Andrade (ăla pe care l-a bătut Bute anu’ trecut), că şi ăla vine dintr-o ţară vai de mama ei – de unde se fuge peste graniţă în căutarea unei vieţi mai bune (sounds familiar?) ?
Ce îl leagă de Lucian şi nu îl leagă de Andrade, daca tot e el aşa de „anti-patriot”?
dec. 04, 2010 @ 15:09:45
@Silvy
@Shogunu
@Vlad
Cine-i alex? Si ce o facut el?
dec. 04, 2010 @ 18:32:59
Un tip care vorbeşte prostii, sau care vorbeşte ca să se afle în treabă, sau care „vorbeşte gura fără el”. Silvy ştie mai bine…
dec. 04, 2010 @ 15:55:36
Cu cea mai mare placere am sa iti acord spatiu pe blogul meu. Oricand. 😉
dec. 04, 2010 @ 19:30:15
@Silvy
Am citit si prefer sa nu comentez…