15.09

Azi ar fi trebuit să înceapă şcoala. Nu conta în ce zi a săptăminii pica, exceptînd duminicile (şi după revoluţie şi sîmbetele), în 15 septembrie începea anul şcolar. „Gradiniţal”, primar, gimnazial, liceal, universitar. Io aşa am prins figura. De-o vreme universitaru’ incepe pe 1 Octombrie. Asta e…

Tărtăcuţa actualului sinistru al educaţiei, domnu’ fune(ra)riu, a produs mă(t)reaţa idee de a începe anul mai iute şi fără festivisme de sorginte comunistă, pentru a lăsa impresia de seriozitate a „sistemului” pe care-l conduce (spre groapă).

12 ani la rînd, pe 15 septembrie, mă trăgeam la ţol festiv (uniforma, evident), puneam mîna pe buchetul de flori (cumpărat de mama) pentru tovarăşa educatoare/ învăţătoare/ dirigintă, băgam kilu’ de bomboane la ghiozdan şi mă îndreptam spre instituţia de învăţămînt, la început însoţit de mama şi de tata, după aia singur, că învăţasem deja drumu’ {[ca calu’, ori bou’, ori vaca, la înturnarea din cireadă/ciurdă, (nu pun la socoteala viţeii, că ăia au probleme cu orientarea, dacă le schimbi brusc jaloanele şi din astă cauză belesc ochii a nepricepere)] aşe-i că le am cu parantezele?}. Cu urechile pregătite de „lungire” şi cu obrazul proaspăt spălat (mai pe final, bărbierit), pregătit pentru sesiunea de „zăbăleală”, care începea imediat după intrarea în clasă şi simultan cu împărţitul bomboanelor amintite adineauri. Că aşa era obiceiul. Odată cu urările de rigoare erai gratulat cu pupături şi trageri de urechi, pentru care plăteai cu bomboane. În serii de 35+1, în fiecare an. 35 erau colegii, că noi nici nu tuşeam că învăţam cîte 36 într-o clasă şi nici calitatea „procesului educativ” nu avea de suferit (dovada că din 36 de elevi la absolvirea clasei a XII-a, 32 dintre colegii mei au intrat la facultăţi comuniste -io nu, anul urmator intrînd încă 4 -printre care şi io). +1 se datora „tovarăsei”. Urma preluarea manualelor, a carnetelor de note (la fiecare început de ciclu) şi după aia 2 sau 3 săptamîni de „practică” în agricultură, în funcţie de condiţiile climaterice. Abia apoi începea halimaiul (mie niciodată nu mi-a plăcut şcoala). În „practică” mergeam voioşi. Era ca o prelungire a vacanţei, de data asta alături de colegi. În „generală” culegeam fructe de pădure (păducelul era la mare preţ – ieri am aflat şi de ce – dar despre asta în postul următor – tot azi sper io). În liceu, cucuruz. De pe dealurile de la Balomirul de Cîmp (ciudat nume), o localitate de lîngă Cugir, unde mi-am făcut junioratul şi unde se produceau maşini de cusut, de spălat, maşini unelte şi maşini de „curăţat cu repetiţie” (împreună cu „detergenţii” necesari bunei lor funcţionări).

Următorii 5 ani au fos o ţîra mai alfel. Flori n-am mai dus, că doar nu era să-l gratulez cu tufe pe tovarăşul (ulterior domnul) îndrumător de an, bomboanele fiind înlocuite cu beri (muuulte). De dureri în zona capului nu scăpam, dar astea apăreau de regulă în 16 şi nu erau datorate tragerilor de urechi, ci unor „investiţii” făcute gospodăreste în industria producatoare de bere (Ursus – patriotism local deh!).

Cam aşa era „pe vremea mea”. Acuma…

Banzai! şi Doamne-ajută!

Ca să ne rîdem şi să ne simtem bine vă recomand asta. Doamne cît îs de faini!!!

Şansă…pentru a creşte mari

Poza asta am găsit-o pe blogul lui nenea Gălăţeanu, insoţită de artcolul ăsta.

El a preluat iniţiativa chinezului. O fac şi eu.

Nene chinezule, am avut alea 3 minute!

Detalii despre campanie găsiţi aici.

Tragedii ca cea de la maternitatea Giuleşti nu trebuie să se mai întîmple niciodată! Nicăieri!

Banzai!

11.09

Americanii au comemorat 9 ani de la măcelul din ground-zero. Maghiarii din Miercurea Ciuc au aniversat 70 de ani de la intrarea trupelor hortiste în oraş. Majoritatea românilor au belit ochii în televizoare la telenovela „vîntul”, marea realizare a casei de producţie „parchet laminat cu cătuşe”. Ieri episodul cu căţelul.

Sărbătorirea ciopîrţirii Ardealului şi masacrarea a zeci de mii de familii de români de către trupele amiralului fără mare a trecut neobservată de către autorităţile statului. Ba chiar a fost încurajată, alfel nu văd de ce autorităţile locale de la Miercurea Ciuc au permis manifestările. Puţini sînt cei care n-au uitat de 11 septembrie 1940, dar mai ales de ultima zi de august a aceluiasi an şi de ce a urmat după aia. 

În presa „mai de doamne-ajută” a mai „scăpat” o ştire micuţă, umbrită de telenovela mai sus amintită.

Normal că puterea închide ochii la aşa ceva. Fără unguri scapă caşcavalul şi se duce dracului. Despre slugăreala băsistă la adresa ungurilor, care mie-mi provoacă o greaţă profundă, am mai zis aici şi aici.

De la „deontologi” aveam alte aşteptări.

Banzai!

P.S. Acuma văzui că şi nenea Marcus le zice pe aceeaşi temă.

Toamna…

Update:  În dimineaţa asta am primit pe email următoarea ştire:

„Guvernul român va asigura slujbe pentru şomeri pe perioada crizei financiare. Ele vor fi oficiate de preoţi, episcopi si mitropoliţi„.

Iaca şi relansarea economică! Mi s-o făcut inima-n piept ca o franzelă! 

Ziceam că „…ar fi mai multe chestii grave care trec neobservate din cauza capriciilor vremii”. Nenea Teaca mi-o luat-o înainte. Aşa ca io nu mai zic nimica.

Nenea Marcus face, în stilu-i carateristic, o analiză a domniei lui vodă Încrucişătoru’. M-o uns la suflet!

Banzai!

Bate vintul frunzele / Se-vîrtesc moriştile...

Parcă aşa suna un cîntecel pe care l-am învăţat de la tovarăşa educatoare, acum veo 38 de ani, pe cînd meream la grădiniţă, în grupa mică. Cam aşa-mi vine să cînt şi acuma, doar-doar mi-o trece durerea crîncenă de cap, ce m-o pleznit de ieri (şi încă mă ţine), odată cu reţinerea mogulului eolian. 

Măcar îi bine că nu mă doare-n cur! De-aş fi trăit într-o ţară normală, fix acolo m-ar fi durut. Într-o ţară normală, avînd în vedere „faptele”, arestarea ar fi fost făcută după o condamnare definitivă şi irevocabilă, în urma unei judecăţi pe fond. La noi…Preventiv nene! Ordinul a fost dat şi, cum un ordin nu se discută, a fost executat.

Vântu bate frunza udristă, presa macină subiectul ca o morişcă stricată, praful intră în ochii românilor, care nu mai văd problemele adevărate, din cauza lacrimilor provocate de praf.

Totuşi, printre alte alea, am gast o ştire care, din păcate, pe mine mă priveşte în modul cel mai direct. Ar fi mai multe chestii grave care trec neobservate din cauza capriciilor vremii, dar numa’ despre asta o să zic azi. Fiecare cu doza lui de egoism. Restul mîine.

Am găsit şi asta acasă la ministerul muncii. Io-s încadrat în gradul 2, accentuat, permanent, datorită unei malformaţii congenitale. Trebe să fiu la dispoziţia „organelor” 24/7, să mă poată verica. Nu cumva să-mi fi scos protezele (plătite din banii mei) din cur şi să le fi vîndut la fier vechi. Titanu-i scump! De nu-s acasă îs bun de plată, de la 6000 la 20000 lei noi! Brava puliticienilor!

Creaţi locuri de muncă şi mă duc cu plăcere! 13 ani şi ceva am facut-o, cu tot handicapul meu (pe care o vreme n-am vrut să-l recunosc). Acuma nu mai am unde să lucrez şi am ieşit, legal, în pensie de handicap, sper io provizorie! În ochii băselului sînt un nesimţit, un cancer, o frînă în calea relansării economice, din cauza găurii pe care o produc într-un anume buget. Tot din cauza unora ca mine trebuie, se pare, să luăm un nou împrumut. Halal!

Gata!

Banzai!

Înapoi în ţara condusă de demenţi – Chiauneli S37

Am revenit în ţărişoara după o vizită scurtă (doar 3 zile) în oraşul unde se fac BMW-urile. Am plecat pe vremea lui boc al IV-lea, m-am întors în mandatul lui boc al V-lea. Evoluăm.

Se pare că Vântu s-a pişat în contra numelui, de l-a supărat pe primul dement al ţării, ăsta din urmă dînd ordin parchetului să-l salte pe eolian. Cum ordinele nu se discută, săltarea s-a produs adineauri. Tipic pentru România condusă de demenţi.

Ura prezidementului la adresa poporului pe care-l „conduce” se manifestă tot mai des. Ameninţă că-l ia de ciuf pe inginerul care coordona lucrările la podul promis de el, se duce la televiziunea publică unde-şi vomită ura pe biroul pupincuristei preferate, acuză pensionarii că-s o frînă în calea relansării economice din cauza deficitului produs de ei în bugetul casei de pensii, arată cu deştiu’ la ticăloşii care au amăgit pensionarii ca să le de votul (unul dintre ticăloşii ăstia fiind proaspăt numit ministru fix la „muncă”), anunţă (pentru prima dată, în opinia lui) că am depăşit vîrful crizei, latră că şi pensionarii şi şomerii trebuie să platească 5,5% pentru sănătate, că doar şi ei beneficiază de „servicii”, plînge după Remeş după ce l-a făcut de tot caltaboşul, vrea să-i ajute pe garoi să-şi ia rulote să poată face mai uşor naveta UE-România,… Ăsta-i nebun! Minte în ritmul respiraţiei şi uită de la mînă pîn’ la gură. Şi se pare că-i ceva-n familie, că nici frate-su nu-i mai breaz. Plezneşte şoferiţe peste gură, cu dosul palmei, pe motiv de claxoane… Demenţa e motiv clar de suspendare, dar nu se găseşte nici un doctor cu coaie care să-i puie diagnosticul.

Pe la parlament miss Piggy face valuri, de parcă-i pe tarlaua lu’ tac-su, noul ministru de la muncă se uită ca curca-n lemne cînd e întrebat de unde face rost de bani să acopere deficitul semnalizat de băsel, ministrul funerar vrea să taie fondurile Academiei de Studii Medicale, de parcă el ar fi înfiinţat-o, înfrunzita votează pentru demiterea lui boc, dar rămîne ministru…

Opoziţia se joacă, doar, de-a opoziţia…

Asta-i o ţară condusă de nebuni! Noi românii sîntem şi mai nebuni, că-i mai suportăm!

Banzai!