Vorbeam ieri de „mîncătorii de căcat” pedelici. Azi trec, o ţîră, şi la partea feminină. La pedelizde. Termenul l-am şutit de la prietena Anca. Anca, sper că nu-mi ceri drepturi de autor! 🙂
Încep cu tuta asta care, cică-i deputată de Sibiu. Cum dracu’ or fi ales-o concitadinii mei, habar n-am! Singurul lucru pe care-l are în comun cu Sibiul (de care ştiu io) e că a fost „cadru didactic asociat” la Universitatea Româno-Germană. Ea-i născută în Botoşani, măritată cu purtătorul de tăceri prezide(me)nţial, care-i Bucureştean…Competentă făcută grămadă (poate dragă Stolo să fie de altă părere) care crede că TVR-HD e postul local din Hunedoara.
Despre competenta astalaltă ce să mai zic? O hoaţă ordinară, care de pe bină a ajuns direct preşedinta derutaţilor români şi măsluieşte voturile, ca să treacă orice lege comandată de guru, în văzul lumii, ca să zică după aia „io nu-s de vină! Ponta…”
Urmeaza ministresele. Prima s-a visat „priministră”, a doua „preşedintă” de senat.
Deocamdată… Atît s-a putut! Io sper să le văd, măcar, în gaşca fostelor. Cît de iute!
Urmează gaşca de „foste”. Prima a ajuns europarlamentar, după ce a făcut căcatul praf pe la justiţie. A doua s-a jucat o vreme de-a mediul, acuma-i trasă în linia a doua, de unde dă din cea are ea mai bun, şi anume, clanţă. A treia se pregăteşte să nască o echipă de judo (că ea la aia se pricepe-judo), numa’ ca să scape de penal. Ultima a înlocuit-o pe a treia în curvernul „boc ţ-2”, unde „ţ” este varianta actuală.
Astea-s „exponenţialele”. Ştiu că în gaşca portocalie sînt şi femei de bună credinţă. N-o să mă iau de dînsele degeaba. Iarăşi vin cu scuze anticipat în caz că am omis vreo „competentă” notorie.
Cireaşa de pe tort, minunata, academiciana, 
fata lu’ tata prezide(me)nt, modela, europarlamentăriţa, zîna … am lăsat-o la urmă.
Iacătă-o! În toată splendoarea ei.
Banzai!
shogunu' 