Update:  În dimineaţa asta am primit pe email următoarea ştire:

„Guvernul român va asigura slujbe pentru şomeri pe perioada crizei financiare. Ele vor fi oficiate de preoţi, episcopi si mitropoliţi„.

Iaca şi relansarea economică! Mi s-o făcut inima-n piept ca o franzelă! 

Ziceam că „…ar fi mai multe chestii grave care trec neobservate din cauza capriciilor vremii”. Nenea Teaca mi-o luat-o înainte. Aşa ca io nu mai zic nimica.

Nenea Marcus face, în stilu-i carateristic, o analiză a domniei lui vodă Încrucişătoru’. M-o uns la suflet!

Banzai!

Bate vintul frunzele / Se-vîrtesc moriştile...

Parcă aşa suna un cîntecel pe care l-am învăţat de la tovarăşa educatoare, acum veo 38 de ani, pe cînd meream la grădiniţă, în grupa mică. Cam aşa-mi vine să cînt şi acuma, doar-doar mi-o trece durerea crîncenă de cap, ce m-o pleznit de ieri (şi încă mă ţine), odată cu reţinerea mogulului eolian. 

Măcar îi bine că nu mă doare-n cur! De-aş fi trăit într-o ţară normală, fix acolo m-ar fi durut. Într-o ţară normală, avînd în vedere „faptele”, arestarea ar fi fost făcută după o condamnare definitivă şi irevocabilă, în urma unei judecăţi pe fond. La noi…Preventiv nene! Ordinul a fost dat şi, cum un ordin nu se discută, a fost executat.

Vântu bate frunza udristă, presa macină subiectul ca o morişcă stricată, praful intră în ochii românilor, care nu mai văd problemele adevărate, din cauza lacrimilor provocate de praf.

Totuşi, printre alte alea, am gast o ştire care, din păcate, pe mine mă priveşte în modul cel mai direct. Ar fi mai multe chestii grave care trec neobservate din cauza capriciilor vremii, dar numa’ despre asta o să zic azi. Fiecare cu doza lui de egoism. Restul mîine.

Am găsit şi asta acasă la ministerul muncii. Io-s încadrat în gradul 2, accentuat, permanent, datorită unei malformaţii congenitale. Trebe să fiu la dispoziţia „organelor” 24/7, să mă poată verica. Nu cumva să-mi fi scos protezele (plătite din banii mei) din cur şi să le fi vîndut la fier vechi. Titanu-i scump! De nu-s acasă îs bun de plată, de la 6000 la 20000 lei noi! Brava puliticienilor!

Creaţi locuri de muncă şi mă duc cu plăcere! 13 ani şi ceva am facut-o, cu tot handicapul meu (pe care o vreme n-am vrut să-l recunosc). Acuma nu mai am unde să lucrez şi am ieşit, legal, în pensie de handicap, sper io provizorie! În ochii băselului sînt un nesimţit, un cancer, o frînă în calea relansării economice, din cauza găurii pe care o produc într-un anume buget. Tot din cauza unora ca mine trebuie, se pare, să luăm un nou împrumut. Halal!

Gata!

Banzai!