Am mai zis, zilele trecute, că nu mai pot cu aştia. Uitatul la emisiuni cu portocalii îmi provoacă fix aceeaşi reacţie ca un amestec, în cantităţi industriale, de beuturi alcoolice, pe stomacul gol. Adică vertijuri, dureri de cap… .Pe scurt borăsc! D-aia, cînd apar, folosesc bumbu’ de la telecomandă, ăla de schimbi canalu’ cu el. Tot d-aia am şi pus punct serialului „Beşini”, pe care l-am început tocmai ca să-mi dau cu părerea despre aştia. Că nu-şi mai are rostu’ dacă tot nu-i mai văd/ascult. Numa’ că dai de ei şi de declaraţiile lor şi pe la ziar.
Acuma, dacă tot şi-au luat jucărie naţională, cu ecran şi microfon, de ce să nu se joace ?!?!. Intîiul se joacă de-a conducătorul luminat (cacu-mă-n lumina lui), îsi face ţara de mîna a doua şi, de nu ne convine, ne invită să ne cărăm. De parcă ar fi tarlaua lu’ mumă-sa ş-a lu’ lu tac’su. I-am grăit de dulce la vremea respectivă. Negătatu’ ălalalt, dacă tot l-o uns întîiul şef peste adunătura aia de „măreţi”, de-şi zic pompos partid, se crede mare buric şi se joacă de-a „liderul de sacrificiu”. Maram că el îi ca Sarkozy, Merkel sau Zapatero, ori ca toţi la un loc. Meri mă, dă-te dracu’, la tac’tu-n Răchiţele şi te joacă de-a coasa şi de-a învăţatul la lompaş, ca să dai tu iară la drept. Poate tura asta nimereşti materiile!
Ăstia-s ca copiii. Se joacă. Cum ne jucam noi de-a indienii, de ziceam că unu-i Inciu-Ciuna, altu’ Winnetou, sau de-a Stefan cel Mare şi turcii , de ziceam că sîntem ori turci, ori răzeşi. Io ‘ceam totdeauna că-s mă-sa. A lui Stefan. Nenea Teacă zice de ăştia că-s duşi cu vaca. Io zic numa’ că-s rămaşi la nivelul intelectual al copiilor.
Da’, dacă tot i-o ales poporul să se joace de-a curvernatu’ şi preşidemenţia … Io de ce nu m-aş juca de-a samuraii ??? Ce, io n-am voie să mă joc? Ba am! Mai ales că pe mine nu m-o ales nici dracu’ şi nici nu mi-o dat nime’ frîiele ţarii în mînă.
Aşa că mă joc! Şi ‘ceam că io-s nenea ăsta din poză. Adică ultimul shogun al Japoniei, Yoshinobu Tokugawa.
Ce? Nu mă joc frumos? Care vreţi să fiţi samurai şi să vă jucaţi cu mine? Că pe toţi vă fac hatamoto şi vă dau moşii şi dregătorii, să vă faceţi averi cum vreţi voi. Să mor io dacă nu! Ăştia nu tot aşa fac?!?
Banzai!
Update: Gudurău Iordăchel-san este primul hatamoto. Pe probleme de contraspionaj. Kerei! (Să trăiţi! – salut strict milităresc)
Pe Vlad l-am uns la eterne. Nime’ nu poate refuza aşe atenţie. 🙂
Nenea Adolf Visarionovici a ales „propaganda”. Tanti udreo ai dat de dracu’! Să vezi acuma branduri!
aug. 13, 2010 @ 18:53:20
N-am fost niciodată samurai, mi-ar plăcea să fiu ! :))
aug. 13, 2010 @ 21:13:00
Da’ ce io îs? Io-s „shogunu’ ” c-aşa-mi zic prietenii. Da’ ‘ceam că sîntem! Să vedem ce iese!
aug. 13, 2010 @ 19:22:00
Shogune, văd că „intri in sistem”, caz în care te anunţ că mă pregătesc cu daru’. Că ‘oi vrea eu să mă ungi „hatamoto”, dar trebuie să şi ies la înaintare cu ceva, nu?
Diseară mă prezint cu para-ndărătul şi după aia discutăm cum împărţim PIB-ul între firmele noastre fără licitaţii – exact după modelul marinăresc.
aug. 13, 2010 @ 21:18:24
Stăi să m-aleg întîi! Tu cotizează din timp. Parandărătu-l dau io primu’! C-aşa-i mersu’ !
După ce mă aleg, tu îţi alegi dregătoria, îmi zici, io ţ-o dau…. Aşa io mă spal pe mînuri de datorie ş-apăi om vedea. „Să fie bine!”
aug. 13, 2010 @ 21:25:17
Trei lucruri, shogunule:
1. Scrii mai sus: „D’aia, cînd apar, folosesc bumbu’ de la telecomandă, ăla de schimbi canalu’ cu el”. Ce-i, mai omule, cu apostroful ala de la „D-aia”?! Pai ai trecut si tu, care erai ultima reduta in calea avansarii noilor reguli, la normele de scriere in vigoare? Te rog foarte mult, inlocuieste imediat apostroful ala cu o cratima, altminteri, voi ajunge sa cred ca nu te simti bine;
2. Si io ma jucam, cand eram mic, de-a indienii si de-a Stefan cel Mare si turcii (sau tatarii), da’ ma mai jucam si de-a cei trei muschetari si de-a contele de Monte-Cristo. Pe mine cultura japoneza nu ma prea intereseaza, da’ daca ne oferi sa ne jucam de-a cei trei muschetari, ma bag si eu si promit ca te las sa fii d’Artagnan;
3. Scrii mai sus: ” Care vreţi să fiţi samurai şi să vă jucaţi cu mine? Că pe toţi vă fac hatamoto şi vă dau moşii şi dregătorii, să vă faceţi averi cum vreţi voi”. Problema e ca Base & co. nu se joaca, chiar isi dau mosii si dregatorii si averi pe spinarea noastra, nemernicii.
Asta-i tot, te pup! (Dar stai linistit, nu am nici un fel de inclinatii homosexuale!)
aug. 13, 2010 @ 23:15:50
1. Corectate (era încă una mai la vale o ţîră). Mulţam! Mai învaţă omu’.
2. Nu mi-o plăcut niciodată Dumas, aşa ca nu mă joc de-a muşchetarii. Şi nici de-a Monte ăla, că mie-mi place Porche şi BMW nu Mercedes(cartea n-am citit-o, da’ am văst filmu’).
3. Am bălegat şi io de samă că nu se joacă, cacu-mă-n zama lui!
Banzheilnazdrovie!
aug. 14, 2010 @ 12:51:20
Shogune, poate nu sunt eu cel mai potrivit in a da sfaturi in domeniul asta, dar acum cred ca spun bine ce spun: nicuna din ecranizarile lu’ „Monte ala” nu au reusit sa redea nici macar 10% din esenta cartii.. Si e diferenta mare intre muschi-e-tari si „le compte”. Acum, daca intr-adevar nu ai citit-o e mare pacat, iar daca, din contra, ai citit-o si faci aici doar „distractie si mega-fun” atunci sigur deja stii ce zic eu.
PS: Nu am uitat de promisiunea cu „partea leului”, dar circumstante pe care nu le-am putut controla m-au oprit a mi-o onora. Aman chestia doar pana diseara. (si fara alte intarzieri de data asta)
aug. 14, 2010 @ 13:01:45
‘ceam şi io… Am cetit-o da’ demuuult! Şi numa’ o dată. Io-s cu SF-urile. De tînar.
aug. 14, 2010 @ 13:12:39
@ Vlad
Perfect de acord cu tine, nici una din ecranizarile lu’ „Contele de Monte-Cristo” n-a reusit sa redea nici 10 % din esenta cartii. Totusi, io prefer ecranizarea cu Richard Chamberlain, cred ca e cea mai reusita. Le-am retinut, totusi, si pe cele cu Jean Marais si Louis Jourdan, ultima fiind foarte misto, dar foarte putin cunoscuta.
Pe de alta parte, de ce scrii ca e diferenta mare intre muschetari si conte? Vrei sa spui ca una-i mai misto ca alta? Si daca da, care?
aug. 14, 2010 @ 14:13:11
Nu sunt detinatorul adevarului absolut (spre deosebire de prea-luminatii politicieni care ne conduc… inspre groapa), dar parerea mea este ca „Le comte..” este mai buna decat „Les trois mousquetaires”. Cel putin mie imi place mai mult.
Amandoua abunda de spiritul justitiar marca Dumas pe care il savurez pe deplin, insa imi place mai mult cadrul in care se imparte justitia in „Contele..”.
Referitor la ecranizari, sunt absolut de acord. Varianta Chamberlain este cea mai buna.
@shogun: Dumas si SF-urile nu sunt mutual exclusive. Cel putin pentru mine. Mananc SF pe paine 🙂
aug. 14, 2010 @ 14:31:47
Bine şi faci! Totuşi SF-urile nu-s aşe de groase! 🙂 Pînă citeşti un volum gros cît DEX-ul, de Dumas… Mai iute citeşti toată seria din Fundaţia lui Asimov. 🙂 Nu mai zic de Dunele lui Herbert. Sau nu ?!?!?
aug. 14, 2010 @ 22:09:41
Si io-s cu SF-urile!
Si io am cetit, pe vremuri, cam tot ce aparea de Dumas. Si al batran si al tanar.
Si adevarat graiti niciodata un film nu va fi mai bun decat cartea…
Sogune, vreau si io un oaresce titlu. Nu prea barosan, da´ orisicum…
PS
Io le am si cu Teoria Conspiratiei….
aug. 14, 2010 @ 22:22:27
Contraspionaju’-i a lu’ matale! Am zis! Howgh! 🙂
Banzai!
aug. 15, 2010 @ 13:43:18
Shogunule, permite-mi sa-ti dau o sugestie. Dupa cum probabil ai constatat, exista unele bloguri care au cate un motto, fie o fraza conceputa de proprietarul blogului, fie un citat din cineva. Acum, tinand cont ca blogul tau este un blog de tras suturi in curul regimului basist si ca tu insuti ai scris la un moment dat, intr-un articol, despre „hăhăiturile alea cretineşti”, iti propun sa adopti drept motto urmatorul citat:
„Hă, hă, hă, hă!!!” (Traian Băsescu)
aug. 15, 2010 @ 13:51:45
Dacă-mi va permite tema… Am mai inercat şi n-a mers. Am vrut să pun şi o poză şi n-am reuşit. Mai încerc.
aug. 15, 2010 @ 14:55:46
Nu, nu, nu, io ziceam sa pui motto-ul ala la intregul blog, in capul paginilor, sub „shogunu'” (numele blogului) si „Banzai, bre!”. Adica:
shogunu’
Banzai, bre!
Motto: “Hă, hă, hă, hă!!!” (Traian Băsescu)
aug. 15, 2010 @ 14:54:09
Sogune
Apropos, la ce spune domnu´ Dolfi mai sus; ce-ar fi cu un „Lasati orice speranta, voi care intrati aici” ? Pe blog fireste, pentru ca in rest lumea ii plina de speranta desarta…
aug. 15, 2010 @ 15:29:51
@ Adolf Visarionovici – san: Aşa ar merge. Io ma gîndeam la altceva. Îmi strofoc io creierii, şi pînă la urmă o rezolv. În altă ordine de idei, ministerul propagandei încă-i liber. 😉 Dacă nu… transporturi, ca rampă de lansare spre primăria capitalei (că tot i-o trăgeai prin gură ăluia cu tramvaiul „uşor” sau cam aşa ceva)
@ Iordăchel – san: Încă nu mi-am propus să cînt cu Riff. (Sibienii ştie 😉 )
aug. 15, 2010 @ 17:49:13
Ma tem ca nu prea inteleg. Ministerul Propagandei? Unde, in guvernul Baselului? Pai ce sa fac io acolo? Ca doar sugestia mea cu motto-ul era, de fapt, o propaganda ANTIBasel.
aug. 15, 2010 @ 23:02:06
Nu, nene Adolfe!!!
În shogunatul meu!!! Că nu m-oi bate singur cu morille de vînt!!!
Ai zis, am luat în considerare! Nu le pot rupe oasele singur!
Acuma, să-mi zici…. Propagandă sau transporturi?
Banzai!
aug. 16, 2010 @ 00:09:28
Propaganda, sefule, propaganda! Abia astept sa devin un al doilea doctor Goebbels!!!
Acum, serios vorbind, daca tot scrii ca nu le poti rupe oasele singur, vin cu o idee foarte, foarte serioasa. Ne-am adunat pe blogul tau, cu tot cu tine, cinci insi care impartasesc aceeasi antipatie profunda pentru Basel si care, toti (daca mi-e permis sa afirm asta si despre mine insumi), scriu foarte bine: shogunu’, Vlad, Iordachel Gudurau, sictireli si subsemnatu.
Mai mult decat atat, trei dintre acesti insi au si bloguri proprii: tu, Vlad si sictireli.
Acum, propunerea mea: de ce sa nu ne unim si sa ne facem cu totii o revista electronica antibasista? Nu le-am rupe oare oasele cu mult mai mult spor nemernicilor care ne conduc?!
Sigur, se pot aduce anumite obiectii impotriva acestei idei. Dar eu le anulez din start, cu doua intrebari retorice:
1. Daca nu acum, atunci cand?
2. Daca nu noi, atunci cine?
Ei, ce zici?!
aug. 16, 2010 @ 08:08:46
Aia cu revista-i o idee buna. Să vedem…
aug. 16, 2010 @ 10:03:27
Domnule coleg de cabinet, Adolf, ce vrei, din prima zi in care ai venit sa ne pui pe noi, ceilalti, intr-o lumina rea? Cum ai venit ai si inceput sa faci treaba? Ai incurcat ordinea; la inceput vine faza cu tunurile (bufurile – daca am prins bine terminologia marinarului) pana se umple matu, abia apoi ne prefacem ca lucram. 🙂
Acum serios, imi place cum gandesti si sunt in principiu pentru. Dar dupa cum a zis shogunul, sa vedem (sa gandim)..
aug. 16, 2010 @ 11:19:57
Ma bucur sa constat, o data-n plus, ca ideile noastre coincid. Ca sa fiu sincer, si eu m-am gandit ca, daca ideea asta cu revista electronica se concretizeaza, nu e cazul sa ne omoram cu munca. Asa ca mi-am facut urmatorul plan: suntem, dupa cum spuneam, cinci insi. Ne rezervam fiecare cate o zi lucratoare din saptamana, pentru articolul de fond, iar sambata si duminica ne odihnim. In felul acesta, fiecare va trebui sa contribuie la revista comuna cu UN articol pe saptamana, atata tot. In rest, o lălăim, ne ocupam de chestii personale, intr-un cuvant, asa cum ai scris si tu, ne prefacem ca lucram. Deci, multa munca nu prevede proiectul meu. Ce-s nebun la cap?!
aug. 16, 2010 @ 11:28:35
Şi cum să se cheme revista? Am putea face una gen Dailycotcodac. Cu tipăritul ar fi mai greu, că de unde sponsori. Şi nenea Teacă ar putea intra, că are experientă de jurnalist.
aug. 16, 2010 @ 12:11:40
In ce priveste titlul, ma gandeam la ceva de genul „Revista de râcâit Băselul”. Asta n-ar lasa nici un echivoc si cred ca ar atrage publicul. Zic si io…
In ce priveste comparatia cu Dailycotcodac, exact la asta ma gandeam si io.
In ce priveste tiparitul, nici nu poate fi vorba, am precizat din start ca ma gandesc doar la o revista in format electronic. Tiparitul e prea complex si ne-ar baga prea mult la cheltuiala, pe cand cu una electronica iesim practic gratis. Cu timpul, daca mai capatam notorietate, nu zic nu, o tiparim si mai scoatem un ban, dar asta ramane de vazut…
Pe scurt, o revista electronica, care sa nu ne coste nimic, la care sa scriem sub pseudonimele noastre actuale (sau sub altele, daca vrem) si la care sa muncim cat mai putin (o zi pe saptamana fiecare, cum ziceam, si asta cel mult, ca, daca se mai baga si altii, este si mai putin de munca).
aug. 16, 2010 @ 12:24:18
Ah! Da! Maestrul Teaca ar putea contribui pozitiv la aceasta operatie. Ar aduce ceva sare si piper si ceva ce mie imi lipseste: capacitatea de a-i face de porc pe conducatorii p.lii si in acelasi timp sa te faca sa razi cu lacrimi. Noi, astialalti, parca suntem prea negri (justificat totusi, zic eu) de multe ori..
Apropo de DC, sper pe bune Shogune ca orice am face sa nu ajungem ca ei – sa nu ajungem sa avem o clica detinatoare de adevaruri absolute, sa nu ne legam de oricine doar pt publicitate si sa nu cenzuram comentariile care ne calca pe bataturi.. Eu inteleg ratiunile economice care ii mana pe cotcodaci sa se schimbe, dar sper ca nu va fi cazul la noi.
PS: Ce zic de DC este acid, dar dincolo de ratiunile economice, nu vreau sa se inteleaga ca nu apreciez talentul scriitoricesc al multora care scriu acolo. Jos palaria pentru acestia!
aug. 16, 2010 @ 19:39:35
Mă scuzați că mă intromisionez ca musca -n dosu’ calului, dar am văzut că p-aicea se împart dregătorii și alte halea și, nu că aș fi interesată sau aș dori să mă ofer, permiteți-mi să vă fac o sugestie.Dupe cum spunea primitoarea noastră gazdă, am „bălegat” cu toții de samă că Jucătoru’ din capu’ trebii nu se joacă dăcât cu nervii noștri. În rest, totul este pe bune… Dar mai are un joc preferat: de-a mama și de-a tata cu Minunea Blondă din Pleșcoix. O fi doar un joc, o fi pe bune, nu știu… da’ io zic să cooptați în selecta dvs. confrerie și niscaiva blonde că nu se știe niciodată când aveți nevoie de una s-o puneți peste vreo două-trei dregătorii sau să călărească, să dea cu mopu’, să joace frunza…
aug. 16, 2010 @ 20:54:45
Shogunatu’ are buget mic… N-am bani nici să-mi schimb centrala de apartament care şi-o dat obştescul sfîrsit dupe 7 ani, fix ieri, de ziua celor 3 bunice ale mele. Dumnezeu să le odihnească pe toate 3! Şi pe centrală.
Revenind… Bani canci! Investiţii… mai aua. Vuitoane nţţţ !!! De gospodine ar fi loc, da’ să nu-mi ceară bani de vopsea de par, că n-am!
aug. 16, 2010 @ 21:31:24
Ai grijă și cu gospodinele astea… Unele sunt „deraiate de la cratiță” și uite unde au ajuns. Pe mine să nu contați pentru că ,deși m-o făcut mama blondă și nici gospodină nu mi-s, fac parte din categoria „ nu-i frumoasă da-i bătrână”. Așa că, vă rog, nu insistați…
aug. 16, 2010 @ 22:52:16
Bine!
aug. 17, 2010 @ 17:53:23
Domnu´ Dolfi
Doar azi am intrat pe la Shogunu´ sa vaz ca ce se mai intampla si am vast ce propuneri ai. Ideea este foarte buna si probabil dupa un timp se vor mai alatura si altii.
Io, d-aci de departe, va poci oferi articole despre tarisoara vazuta prin ochii altora; de asemenea nefiind afectat de situatiunea din Romania poci fi si -mai- obiectiv…
PS
Salut intreaga adunare a blogului.
aug. 17, 2010 @ 18:02:10
Promit să mă ocup de gazetă! Va fi gata pînă la sfîrşitul săptămînii. Gen Dailycotcodac. Cu mai mulţi „scriitori” (cine vrea) şi fără prea multă cenzură. Să vedem ce iese.
Banzai!
aug. 18, 2010 @ 16:58:59
Ma bucur ca agreezi ideea.
aug. 18, 2010 @ 17:00:06
@ shogunu’
Aferim, shogunule!
oct. 19, 2010 @ 03:42:33
“cartile educa spirïtul”
sept. 13, 2011 @ 12:00:58
sogune,de-i lipsa de personal,intru si eu in hora…banzai,bre