Nu mă dau mare pescar, dar trebuie să recunosc că-mi place să-mi pierd vemea pe malul vreunei ape şi să invăţ rîmele să inoate. Că de prins… Am şi permis în regulă pentru şcoala de inot la rîmă.

Partea proastă-i că acuma apele-s tulburi şi nu prea ai unde să-ţi arunci beţele fără să scoţi banu’, că la bălţile private te poţi căca pe el permis. Delta-i departe şi acuma degeaba meri, că apa-i mare şi tulbure şi peştii nu mîncă. Am o experienţă de acum doi ani cînd am ajuns la Dunavăţ odată cu viitura de pe Prut. Peste numa’ la portofel, că la undiţă canci. Anul ăsta iară-i bai cu viiturile 😦 Poate mai aua prin septembrie.

Pîna una-alta… .Mai cetesc cîte o revistă, mai casc gura la „Mincinoşi” pe antene, numa aşa să am de ce mă enerva. Îţi arată scule – de trebe să-ţi vinzi casa ca să le cumperi, locaţii de pescuit – de mai bine pleci pe lună că-i mai ieftin. Mulinete, lansete, bărci, sonare, navomodele de plantat, voblere, twistere, combouri pentru baitcasting, baterii de crap, undzovaităr,  toate la niste preţuri accesibile pentru tot gheorţoiu’ de rînd.  Fiţe maxime!

Belesc io oăchiu la coperta de revistă (aia de mai jos) la un jurasic crap. După ce ma cac io bine în norocul ăluia de l-o prins, observ ceva pe botul crapului (porţiunea aia mărită) ce mă pune pe gînduri.

Să şi mor io daca aia nu seamăna cu o muscă de dat după păstrăvi!

Problema-i că o namilă ca aia nu se prinde la muscă. Crapul nu trăieste laolaltă cu păstrăvii de munte după care dai cu muşte, crapul mîncă de pe fund, cu musca dai la suprafaţă.

Singura explicaţie logică ar fi că s-or emancipat crăpoaicele şi ar devenitără trandy ca fufele de se crede ele vedete dă club dă fiţe şi-şi face piercinguri.

Rămîne să mai văd şi vreun şalău cu o ancoră tatuată pe opercul, vreo ştiucă cu diamant în dinte, ori vreun somn cu mustăţile platinate şi puse pe bigudiuri.

Măcar să ştiu o treabă!

Banzai!

Anunțuri