Nu vă gîndiţi c-aş vrea a scrie despre Bercea, sau despre nănaş’su, ori despre prezidentu’ de frăţîne de nănaş de mondial.

Nu mă pasionează fotbalul şi nici nu am motive a mă sinucide că o echipă mere acasă, ori să mă duc in vreo piaţă de ciştigă o alta. De boala asta m-am vindecat in ’94, cînd am fost în Piaţa Universităţii după meciul cu Columbia (cred…).

Da’ ăsta-i subectu’ zilei, pe lîngă părapad, şi nu vreu să mă arăt nesimţitor faţă de preocupările „roman’lor”, cum ar zice un „ilustru” (cacu-mă-n gura lui).

ECHIPELE şi-au dovedit valoarea. Adunăturile de vedete … şi-au luat la revedere. În felul lor. Unii (Ronaldo Cristiano) scuipînd, la alţii nevenindu-le să creadă (Messi, Rooney, Gerard, …) că cum dracu’…

Îmi pare rău de echipe care or murit pe teren şi şi-au depăsit condiţia (Japonia, Ghana, Paraguay, Chile,Serbia … Coreea de Nord !), mă lasă rece echipele care-or crezut că numele face tot ( Italia, Anglia, Franţa …Portugalia!), ori alea pe care paria toată lumea, Argentina ori Brazilia (cu ultima am ţinut şi io).

Am văst şi antrenori care-or dat raportu’ prin parlament (Domenec), alţii care şi-au dat demisia (Dunga), alţii sideraţi, pupîndu-şi jucătorii ca după o mare victorie cu 0 la 4 (Maradona).

Pe scurt, AMR 4 ECHIPE care merită să fie acolo. Olanda, Uruguay, Germania şi Spania.

Nouă nu ne rămîne decît să urmăm sfatul orbului, adică SĂ VEDEM ! Vom comenta după finală.

Banzai!